Mihai Beniuc

Te simt alături...

Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri
Bat fără tine zilnic singuratic,
Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri
Destule pentru dorul meu sălbatic.

Te simt alături, dar eşti numai umbră
Şi nu-mi răspunzi de-ntreb de mă iubeşti,
Foi veştede de noi alături umblă -
Neconvertibili galbeni pământeşti.

Cometă-s eu, coroana ei e umbră
Ce-şi duce trist în urmă coada sumbră.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vine...

Mai vine-aşa ca o ispită
Ori mai dispare ca o barcă
Din tinereţea risipită
O amintire ce te-ncearcă.

Ah, şi săruturi bune, dulci
De la o fată, ca pe vremuri-
Pe urmă ameţit te culci
Şi dimineaţa te cutremuri.

De ce nu vrei să te mai vindeci
Şi setea dragostei s-o laşi
Vreunuia din zeii indici
Ori jucării la copilaşi?

Trăieşte-n trista părăsire
De oameni hărăzită ţie
Şi fără dor şi amintire
Va fi ce trebuie să fie.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu îngerul

Văd bine că mi-e dat să fiu învinsul,
La urma urmei nu sunt decât insul;
Singurătatea este Ea fiinţa
Ce-i fără margini, ca şi suferinţa.

Aceasta-i lupta cu temutul înger,
Dar tot mai lupt cât pot încă să sânger.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor

Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Faţa căruia nu minte,
Glasul vântului în şoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuţite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naştere-n mormânt,
Glasul de oştean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge-o cucuvaie

Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu şi toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.

E zădărnicie, ştiu, orişice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Şi mă-nchid în mine ca un pom în ceaţă,
Nu aştept nimica bun de la viaţă.

Nu ştiu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aicea, printre Ardeleni

Aicea, printre Ardeleni, mă simt acasă.
În fiecare văd un nepot de-al lui Horea, de-al lui Iancu.
Ai! ce s-or mişca-ntr-o bună zi Munţii Apuseni,
Ce s-or urni din loc, ca urieşii!

Mi-am ridicat privirile spre cer,
Dar nu-mi spune nimic mătreaţa lui de stele,
Nici luna lustuită ca tingirea.
Îmi pun în schimb urechea pe inima ţării
Şi-aud bătăi neregulate prin gemete surde...
Freamătă pădurea românească,
Ca-n preajma vijeliei!

Mi-am culcat capul pe lutul străbun
Alăturea de alţii
Ce mestecă prin somn cuvinte fără sens.
Şi-am vrut să dorm.
Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă,
Şuier de piatră pe tăiş de coasă...

poezie clasică de Mihai Beniuc din Trepte (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet simt...

Amprente? Unde-i crima, dragostea ori ura?
Pe ce curate buze pus-am gura?
Cu ce fiinţă ne-ntinată m-am
Legat? Şi oare cărui sacru hram

Eu i-am adus vr-odată vătămare?
În suflet simt flori deschise-n vînt
Să vină pentru marea-mpreunare
Albinele către nectar zburînd.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag în zare

Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roşu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămaşi nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viaţă tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Aşa cum marea roşul soare falnic
În dimineţi senine, rumenind
Întinderile verzi şi de argint.

poezie clasică de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să vă spun?

Ce să vă spun? Noi ăştia suntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.

În spate-mi veşnicia trofeele-şi înalţă,
Nainte-mi viitorul sandalele-şi descalţă
Ce trece Rubiconul, ca să-şi încerce cale
Şi noi nădejdi şi aripi spre ţările astrale.

Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii şi visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieţii şi cale peste moarte.

poezie clasică de Mihai Beniuc din Zi de zi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!