Mihaela Banu

Motanul Ares ...

Eu sunt motanul Ares, războinic de temut,
Sunt înarmat cu colţii şi ghearele-mi ascut.
În lupta mea de veacuri, cu neamul guzgănesc,
Sunt gata-n orice clipă pe el să năpădesc.
Cu ochi mijiţi, la pândă, ca orişice iscoadă,
Pe nimeni nu lasă-voi să mă calce pe coadă...
Privesc cu jind la păsări ce zarvă fac în pom,
Bătând din coada-mi lungă, în ritm de metronom.
Nefericit sunt Doamne că n-am aripi să zbor,
Să dau iama prin cuiburi, când ele fac sobor,
Ori mic să fiu, cât aţa întinsă pe-un mosor,
În gaură de şoareci uşor să mă strecor!...
Ştiu că-s gânduri aiurea şi mă fac cocoloş
În a stăpânei poală, visându-mă "cocoş"
M-am împăcat cu gândul, că-n loc de prada mea,
Voi ronţăi perniţe, tihnit, pe canapea.
Făcute-s pentru mine din carne şi ficaţi,
Ca eu cu toţi guzganii să ne avem ca fraţi.
Dar cine vrea războaie?! Mă jur pe Dumnezeu
Că cel mai bine-mi şade, culcat, sub şemineu!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare ...

Unu e un tip băţos
Prezentabil şi fălos,
Care o şapcă şi-a tras
Şmechereşte, peste nas.
Doi, privit de pe zăvoi,
E gâtul unui răţoi
Înotând pe bălţi, hai hui,
Ca tot neamu'-asemeni lui.
Trei e un inel rebel,-
Două jumătăţi din el:
Una-n sus şi alta-n jos,
Cui să-i fie de folos?!
Patru cu nimic mai breaz
Nu cred să fie prea treaz.
E un scaun năzdrăvan,
Cu picioarele-n tavan.
Cinci cu-o seceră aduce,-
După formă s-ar deduce
Şi deşi-i cu coada ruptă,
E gata să intre-n luptă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica mea ...

De-o veşnicie trec pe strada mare.
Biserica mea zace în ruină.
Şi-ar ridica ea turla ei din tină
Şi-ar îndrepta ea crucea din spinare.
De lumânări şi candeli afumată,
Cu sfinţi şi îngeri străjuind pereţii,
De sufletele noastre luminată,
Dă un sens existenţei mele, vieţii...
S-a şters din ziduri hramul sfintei case.
Tării de stentor urcă-n glasul popii.
În cimitirul nopţii, printre oase,
Se-aruncă flori în strâmtul hău al gropii.
Şi clopotul a amuţit în turlă
Cu glasul lui dogit de bătrâneţe.
De-o veşnicie colbul gros îl zvârlă,
În zi de sărbătoare, dând bineţe.
Te uiţi vrăjit, cum doar catapeteazma,
Scăldată în lumina lumânării,
Revarsă din prisosul ei agheazma,
Dând din amarul vieţii, bir uitării.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvind un colţ de Rai, zis România

Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Ţara Românească
Şi în Moldova, semn de pomenire.

Croit-au 'naintaşii mândră ţară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu naţii felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.

În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranţă,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranţă.

Batut-au drum la potentaţii vremii...
De-atâţia ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniţi, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluţiei la Alba.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanţa (Dupa Chitanţa de Ion Pribeagu)

Domnişoara noastră Tanţa,
Locatară la parter,
Iese doar cu pălărie,
Răspândind suav mister.
E frumoasă ca o cadră,-
Coapse lungi, piciorul mic.
Încălţată e-n sandale
Şi ciorapi de borangic.
Mic cu mare se adună
Când apare ea pe stradă.
Are maniere fine,-
Lumea poate să le vadă.
Părul revărsat în valuri,
Ochii mari, vioi, adânci...
Prizonier rămân cu gândul
Şi îmi dă inima brânci.
Mă interesez în stânga,
Cu urechea trag şi-n dreapta:
Ce hram poartă domnişoara,
Cum i-e vorba, cum i-e fapta...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai făcut?!

Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenuşa vechilor ruine?!

Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veşted era rodul meu de-o vreme
Şi sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!

Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Şi-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!

Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deşteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sătulul nu îl crede pe flămând

Născut cu stare şi noroc destul,
Cu podul plin, cu pântecul sătul,
Un porc, cu slana grosă ca şi-obrazul,
Nu o să-ţi credă-n viaţa lui necazul.
E vina ta de eşti sărman, flămând!
Să-ţi dea un dumicat, nici n-are-n gând
Şi ca tacâmul să fie complet,
Te mai împroaşcă şi c-un epitet.
Privindu-te de sus, cu nepăsare,
Nu te-ar întâmpina cu pâine, sare,
Ci mai degrabă o să-ţi dea cu tifla,
În timp ce el s-a-ndestulat cu chifla.
De-un colţ de pâine-oi îndrăzni să ceri,
Poţi, istovit de foame, să şi pieri.
Chiar de te stingi, precum o lumânare,
Sau mergi împleticindu-te-n picioare,
Ca varul alb, ori galben de vei fi,
Din hotărârea lui nu-l vei clinti.
El are maţul plin, mereu sătul
Şi chiar de i se strică în pătul,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă, arşiţă! ...

Pleacă, arşiţă! Ni-i sete,
Mie şi unui ştiulete,
Ce în lanul de porumb
Stă chircit sub răni de plumb.
Cum ai putut să ucizi
Tot, lăsându-ne omizi?!
Mi-ai mâncat iarba de coasă
Cu gura ta pofticioasă,
Iar la mijloc de răpciune
Îmi pasc vitele tăciune.
N-ai avut nici pic de minte
Săpând tuturor morminte
Şi pe unde tu cutreieri,
Laşi în urmă cuib de greieri,
Ce doinesc a dor şi jale
Pe la margini de tarlale.
Ai pus câmpului peceţi,
Valurile-ţi de scaieţi.
Nici albinelor păstură
Nu le-ai dat, pentru strânsură.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac ploi de toamnă!

Nu-mi plac ploi de toamnă, nebune, ce vor
Să-nchidă-a mea vară, să-i pună zăvor!
Când soarele-ascuns e de nori prigonit,
Pe patul de frunze aş sta tolănit,
Dar picurii dor.

Când ropotul ploii răsună strident,
Privesc la natură c-un aer absent.
Copacii rămas-au stingheri, tot mai goi.
Prin ramuri se-aude un biet piţigoi,
C-un cânt consecvent.

Cad picuri de-a valma-ntre cer şi pământ,
În dansul sălbatic se-ncing duşi de vânt.
Descântecul ploii de zor îngânând,
Îşi află sfârşitul sub brazdă gemând,
Cu sufletul frânt.

Mi-nchipui în palme cum frunzele-adun
Tăind a lor cale când pleacă-n surghiun,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despletită-n mii de fire ...

De prin picuri adunate
Din pâraiele umflate,
Rătăcite în avaluri
Prinse-n menghină-ntre maluri,
Pic cu pic sporiră râul,
Ce se-nvârte ca şi brâul
Şi cu muget se prăvale
Peste pietre ancestrale.
Lovind, valuri după valuri,
Scurmă iute înspre maluri,-
Negăsind zăgazuri rupte
N-au putut să se înfrupte.
Nevoite-au fost, cu trudă,
Înfruntând natura crudă,
Să-şi croiască pe-ndelete
Alte drumuri deşuchete.
Vor răzbi într-o grăbire
Adunând ca suvenire,
Oameni, case, acareturi,
Ca în lupte pe afeturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!