Mihaela Banu

Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!

Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!
E-n sacrul cod nescris, din tată-n fiu.
Strămoşii din morminte se ridică.
E zestrea bunei mame pentru fică.
Pământul e-o cutie de conserve?!
Aveţi de schimb, pe banca de rezerve?!
Nu înţeleg, de mă tăiaţi bucăţi!
Pe-agenda voastră-i la banalităţi?!
Pădurile dispar în ritm de samba.
Din toţi bojogii strig la voi: Caramba!
Al drujbei glas vă pare plin de-antren?!
Copiii voştri-au drept la oxigen!
E aerul ce-l respirăm, otravă...
Planeta, casa noastră,-i grav bolnavă.
Oceane, râuri, toate-s gropi comune.
Le-aţi năclăit, lipsiţi de raţiune...
Loviţi în Terra fără nicio jenă...
Gunoaie văd, nu peşti, lângă-o carenă.
Din nordu-ndepărtat până la sud,
Vedem cu toţii adevărul crud.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea tace, viaţa face...

Mă seduce, mă traduce, toamna cu mireasma-i dulce.
Ea zeloasă, stă să-mi coasă, din flori, rochie de mireasă
Şi din nuanţe de aramă,-n largă gamă, la năframă,
Peste care să îmi pună, mama nună, o cunună.
În neştire, dragu-mi mire, spune vorbe de iubire,
La ureche, moda-i veche, numai vorbe nepereche.
Ce arsură, când îmi fură, un sărut strivit pe gură.
Când mă-ncinge, când mă stinge, ca un fluture m-atinge.
Dorurile nu-mi alungă, să-mi ajungă-n noaptea lungă.
Stetele din Perseide, pier timide-n văi aride.
Moartea tace, viaţa face, stelele dorm în hamace.
El să mintă când m-alintă şi priveşte-n ochii-mi ţintă?!
Panglicile îmi dezleagă şi nu neagă nici în şagă,
Că iubeşte, pătimeşte şi după mine tânjeşte.
Că din toamnă-am să-i fiu doamnă şi-asta dragoste înseamnă.
Inima-mi în piept se strânge, trupu-mi frânge-n strop de sânge.
Nu tu larme, seri să sfarme, dragul meu pe braţ m-adoarme
Şi îndrugă-n ritm de rugă, verbul a iubi-l conjugă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-adormi, iubito! ...

De ce stai trează-n miez de noapte,
Iubita mea?! Cu tandre şoapte,
Te-oi adormi în braţe dârze,
Cu calde sărutări pe buze.
S-adormi iubito, legănată,
Doar de privirea mea vegheată!
Din chipul tău să-mi fac oglindă,
Să văd cum dorul mă colindă.
Să te adorm sub cer cu stele;
Ne vor binecuvânta ele,
Cu blândele sclipiri ferice,
Zâmbindu-ne de sus, complice.
Inima ta, de dor zdrobită,
Doar de iubire-i ostoită.
Să te adorm în cânt cuminte
Şoptind duioase jurăminte.
Şi plină de insufleţire,
Să cauţi drum spre izbăvire.
Mă înfăşoară cu-ndrăzneală,
Într-o iubire ce nu-nşeală,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua limbii române(Odă nouă limbii noastre)

Azi, că-i zi de sărbătoare pentru sfântul nostru grai,
Vorbe vom găti cu straie, demne de-o gură de rai.
Pentru limba ţării noatre, hăulim peste Carpaţi,
Peste Prutul ce se-ntinde, între noi şi-ai noştri fraţi.
Dulcele grai mă-nfioară, inima mi-e-n plin tumult.
Limba doinelor şi-a pietrei, tare-mi place să ascult.
Pare glas de vânt prin cetini, cântul râului şi-al gliei,
Ropotul ploii cu soare, trilurile ciocârliei...
Vom trimite-n ceas de seară, ca ambasadori, poeţii,
Ce în slava ridica-vor maica-limbă-n toiul vieţii.
Clopotele or să bată şi-al lor ghiers ajuns la astre,
Va-nturna de zor ecoul şi-n cotloane de sihastre.
Trâmbiţele când suna-vor deşteptarea, c-aşa-i datul,
Odă nouă limbii noastre, o să cânte-n cor tot natul.
Consuli vom trimite-n lume, eseiştii, prozatorii.
Pentru-a scrierilor câmpuri, premia-vom truditorii.
Două ţări şi-aceeaşi limbă, pe vecie vom fi neamuri.
Dezmierda-vom cititorii, cât freamătă frunze-n ramuri...

poezie de Mihaela Banu (31 august 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de singur

Mă simt atât de singur şi de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereţi m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoşii noştri, ce mi-au purtat cel nume.

Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.

Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ţine de urât, până-n tindă.

Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac comerţ cu ridicata...

Vrac vă vând la fiecare
Răsărituri şi apusuri.
Am în coş, din întâmplare,
Seminţenii de surâsuri.

Doar o noapte de iubire
Pot să vă vând la bucată.
De-asta nu pot da-n neştire,
Nevrând să fiu infierată.

Vreţi visări, visări voi vinde;
Fac comerţ cu ridicata...
Sper că fiscul nu m-o prinde
Să îmi ia, cu japca, plata.

Fiecăruia în parte
Companie pot a-i ţine.
Vorbele cum mi-s deşarte,
O să vând mult mai puţine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (22 august 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă între-o sticlă şi-un clondir

Pe un raft din cramă, e-o sticlă umplută
Cu vin din cel nobil şi-are dop de plută.
Lângă ea-i clondirul, plin ochi cu răchie,
Mândru de-ale sale grade de tărie.

Cum binedispuse, pe rând, toti clienţii
Plini de energie, dar şi indolenţii,
Se gândeşte sticla cum s-o bage-n seamă,
Că-i frumos de pică, de l-ar pune-n ramă?!

- Ia stai, măi băiete, n-ai vrea să ne-ntrecem
Şi-amândoi, pe urmă, timpul să-l petrecem?!
- Domnişoară dragă, ca la poker poate;
Cine pierde jocul... e pe dezbrăcate...

Mă-nvoiesc, îi spuse, nu-s scurtă de coadă,
Nici nu-s prefăcută, ca o limonadă.
Pe surata sticlă având ciudă mare,
Start a dat butelca, dispreţuitoare.

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din chenzină în chenzină (După Vinovaţii fără vină ~ Pasărea Colibri)

Nu aveţi nici bunul-simţ, nici suflet,
Mai nimic din ce e omenesc.
Toţi aveţi afaceri, doctorate,
De rămân uimit şi mă crucesc.
Licitaţii aţi luat cu japca,
Doar profiturile voastre cresc.
Sunteţi doar penali în fruntea ţării,
Aşa c-o urare ticluiesc:

Să trăiţi ca biata lume,
Când banii-or să se rezume
Strict la cât băgaţi în gură,
Mai puţin decât la cură!
Din chenzină în chenzină,
Să n-o scoateţi la lumină!

Nu munciţi, doar sforăiţi ca porcii,
În timp ce sărmanii flămânzesc.
Cu tot natul aţi pierdut contactul,
Banii şi puterea v-ameţesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană-i ţara mea şi-o ţin la piept

Pe-ntâi Decembrie e ziua ţării;
Dealuri şi văi să-mi presăraţi cu flori,
Că-n urma sârguinţei şi-a răbdării,
Cătuşe-am sfărâmat şi detractori!

Pe stei de munţi să-mi aşezaţi cunună,
Din flori de mac şi spice-n cer senin,
Când tulnice peste Carpaţi răsună,
Vestind în lume cuvenit destin!

Să-mi puneţi pe catarg flamură nouă!
Proclam aici un logic corolar:
Avem o ţară-ntreagă, n-avem două,
Ce astăzi împlineşte-un centenar.

Cu graiul sfânt şi inima senină,
Cu slova noatră preamărim un veac,
De la unirea ce-a adus lumină
Şi orbului şi-aceluia buimac.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Rai, numai de bine?!

De Rai, am auzit numai de bine;
Curge doar lapte, miere de albine.
Pomii sunt doldora de poame coapte,
De-ajuns să-ntinzi o mână, zi sau noapte.
Mănânci sarailie, halviţă, baclava,
Fistic, sugiuc, rahat turcesc, susan, halva.
Nu trebuie să mişti nici dintr-un deget,-
Îţi pică toate-n poală, fără preget.
Nici zi de muncă, nici dureri, sau treabă,
N-ai nicio-nsărcinare, nicio grabă.
Te plimbi agale, ca un gură-cască,
Fără ca vreun pericol să te pască.
Stai tolănit la umbră, sau la soare,
Asculţi în ramuri păsări cântătoare.
Copii se joacă-ntr-una cu ciute, iepuri, iezi,
De când începe ziua şi până la nămiezi,
Când pe alei în floare, aşteaptă să se vadă,
Mergând de mână-n tihnă, în pas de promenadă.
Doar Sfânt' Sisoe pare că-i picură din gură
Saliva, că râmnise, sărman', la murătură.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!