Lista completă
Noaptea, în luntre pe râul Jiande
În vreme ce luntrea se leagănă ancorată-n ceața străvezie
și lumina zilei cade-n amurg, se întorc amintiri de demult...
Cât de largă era lumea și cât de aproape de cer copacii,
Și cât de clară în apă luna de alături.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsindu-l pe Wang Wei
Tot amânând, fără tragere de inimă, am așteptat
Zi după zi acest moment, acum trebuie să plec.
Cât de plăcute ar putea fi florile de pe marginea drumului
Dacă ele nu mi-ar șopti la revedere, vechiul meu prieten.
Stăpânii acestei lumi sunt aspri cu noi,
Iar oamenii de afaceri nu sunt asemeni nouă.
Mă întorc acasă, nu mai spun nici un cuvânt.
Voi închide poarta de la bătrâna grădină.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândindu-mă la Xing, vara la Pavilionul Sudic
Lumina Muntelui se poticnește-n apus,
La răsărit de lac, alene, se ridică luna.
Îmi dezleg părul și mă desfăt în răcoarea serii;
Deschid fereastra și, împăcat, mă întind pe rogojină.
Vântul aduce miresme de lotuși,
De pe frunzele de bambus, muzical, picură stropi de rouă...
Simt nevoia să-mi iau lăuta și să cânt,
Dar, vai, cine de aici m-ar înțelege?
Așa că mă gândesc la tine, bătrâne prieten
O, zbucium al viselor mele în miez de noapte!
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Meng Haoran, adresa este: