Lista completă, pagina 136
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Germinare
De dorul tău putrezesc
Precum grâul care moare
În pământ, apoi răsare...
În tine vreau să-ncolțesc.
Trebuie s-avem răbdare,
De la dânsul să-nvățăm
Verde să ne colorăm,
Draga mea, Iubirea mare.
Negrul câmp de așteptare,
Pofta care ne-amețește,
Precum grâul ce-nfrățește
De la ploaia roditoare,
Amețit, devine lan,
Prin care te ții de mine,
Amețeala când îți vine,
Ca iapa după cârlan...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (24 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru și verde
Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Și crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă mușcătura de foc primăvăratic.
Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paștem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paște fericirea cu-o fragedă fecioară.
Mă paște iarba, Doamne, blestemul și norocul
Care pe care nu știu se paște sau ne paștem
Purtăm pe spate cerul și sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaștem.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneți-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, șea,
Duceți-vă la moară, cu mine, pe șosea!
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce țipă: copile, stai mereu,
Și nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!
M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, pașii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!
poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gesturi
Tandrețea picăturilor de rouă
Și-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Și-așteaptă mute puii până vin...
Tandrețea picăturilor de ploaie
Și-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Și mâna mea ce despre toate scrie...
Tandrețea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...
De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc și de mătase, părul ei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris în vis
Tot ce fac e ca și cum
Ești cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii și nu-i mai deschid...
Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb și reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant
Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Și-ațâță focul din iad,
Pleoapele tale când cad
Și când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Și la mine uită-te,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul singur e mut
În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minții și mă la
Să mă gândesc de-a lungul și de-a la
Celor la care omul se gândeș
Când, provizoriu, sufletu-i lipseș;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu fața la pere,
În timp ce ochii, fără să clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ținându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, să nu-mi aduc amin
De sufletul care se relaxea
De dimineață până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Re)cunoaștere de seară
Iubita mea, când vină dăm pe ceasul
În care pe pământ ne-am cunoscut
Și blestemăm, plini de regrete, pasul
Pe care într-o seară l-am făcut,
Hai să ne-ntoarcem în același loc
În care ochii tăi și ochii mei,
Necunoscuți, ne-au pus la inimi foc
Și hai să nu ne mai cunoaștem! Vrei?
Nu locul e de vină, draga mea,
Nici ora sau cunoașterea puțină,
Ci sufletele care n-ar putea
Nici în acest amurg să se abțină
Să se îmbrățișeze cu iubire,
Trecând peste ce nu cunoaștem noi:
O veșnicie de la despărțire,
De când, în loc de unul, suntem doi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
