Lista completă
Iohannis, la Masa Tăcerii
Iohannis, meditând un pic,
Și-a spus, pe scaun vrând să stea:
- E Masa lui Brâncuși, nu zic,
Însă Tăcerea e a mea!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Epigramă fără dinți
Ah, ce lucru dureros,
"Bătrânețe, haine grele":
Carnea parcă e un os,
Osul parcă e o piele!
epigramă de Marius Robu (21 martie 2019)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire mat(r)i(mo)n(i)ală
Eu, când mă scol, observ îndată,
Și-o laud pentru vrednicie,
Că dânsa e deja sculată...
O, fericita mea soție!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă țin de cuvinte
Când fac promisiuni și jurăminte,
Mă țin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă țin vreodată de cuvânt.
epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre cuvinte
Tihna robului
Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudește
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primește
Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândește
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihnește
Duminica, și tot ce-l odihnește.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre iubire
Încolțit de Înviere
Crește frunza, crește iarba,
Crește umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.
Pe răboj nu-mi număr pașii,
Ce rămân tot mai puțini,
Cresc în umbra mea urmașii,
Tot mai grei și tot mai plini.
Crește ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuțite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolțite.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre noapte sau despre moarte
Evadarea din grai
Se coc atâtea roade pe pământ,
De la o stea atât de-ndepărtată,
Încât voi spune ca un jurământ
Că depărtarea pare vinovată.
A pus-o Dumnezeu în locul său,
Chiar după evadarea celor doi,
Lăsând-o celui lung și celui rău,
Și coborând să caute la noi.
Răsar atâtea graiuri pe pământ,
Din rădăcina unui rai greșit,
Din care Dumnezeu, numit Cuvânt,
Fără prea multe vorbe, a fugit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre religie sau despre Dumnezeu
Nu am nimic, iubesc.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viteza luminii? Un fleac. Fericirea trece mult mai iute.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre lumină
Învierea să ne fie
Un prilej de bucurie,
De pace și armonie,
Precum în copilărie!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre copilărie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
