Marius Robu

Iohannis, la Masa Tăcerii

Iohannis, meditând un pic,
Şi-a spus, pe scaun vrând să stea:
- E Masa lui Brâncuşi, nu zic,
Însă Tăcerea e a mea!

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă fără dinţi

Ah, ce lucru dureros,
"Bătrâneţe, haine grele":
Carnea parcă e un os,
Osul parcă e o piele!

epigramă de Marius Robu (21 martie 2019)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire mat(r)i(mo)n(i)ală

Eu, când mă scol, observ îndată,
Şi-o laud pentru vrednicie,
Că dânsa e deja sculată...
O, fericita mea soţie!

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin de cuvinte

Când fac promisiuni şi jurăminte,
Mă ţin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă ţin vreodată de cuvânt.

epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor, vânat sau vânător?

Dragoste netrecătoare
Prin păduri de fum şi ceaţă,
A ieşit la vânătoare
Dorul meu de dimineaţă.

Şi prin codrul desfrunzit
Al iubirii trecătoare,
Cerb ieşit la boncănit,
Dorul meu, în înserare.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tihna robului

Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudeşte
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primeşte

Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândeşte
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihneşte

Duminica, şi tot ce-l odihneşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încolţit de Înviere

Creşte frunza, creşte iarba,
Creşte umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.

Pe răboj nu-mi număr paşii,
Ce rămân tot mai puţini,
Cresc în umbra mea urmaşii,
Tot mai grei şi tot mai plini.

Creşte ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuţite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolţite.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din grai

Se coc atâtea roade pe pământ,
De la o stea atât de-ndepărtată,
Încât voi spune ca un jurământ
Că depărtarea pare vinovată.

A pus-o Dumnezeu în locul său,
Chiar după evadarea celor doi,
Lăsând-o celui lung şi celui rău,
Şi coborând să caute la noi.

Răsar atâtea graiuri pe pământ,
Din rădăcina unui rai greşit,
Din care Dumnezeu, numit Cuvânt,
Fără prea multe vorbe, a fugit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nimic, iubesc.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza luminii? Un fleac. Fericirea trece mult mai iute.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!