Marius Robu

Mă tem, deci exist

- De zis, ce-ai mai zis?
De scris, ce-ai mai scris?
M-antrebat un gând,
Lacrimi picurând,
Căci eu, de gândit
Nu am reuşit
Să gândesc nimic,
De un an şi-un pic;
De un an şi cât
Nu gândesc, atât
Mă tem, tremurând,
Că nu mai sunt gând...

- Păi, dacă ţi-e teamă,
Eşti, de bună seamă,
Tocmai pentru că-ţi
Este frică să-ţi
Recunoşti fiinţa,
Dacă n-ai putinţa
Să fii aplicat;

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu ştiu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu ştie să se-nchine.

Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care creşte
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrăneşte.

Să nu mai fiu al tău, să nu mă laşi,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se ştie numărul de paşi
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.

Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi paşi neispăşiţi ai dragostei?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiască

Când vor şti prunii să citească,
Până şi vântul va şti carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Şi ce-i aici va fi departe.

Când vor fi daţi la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Şi-nţelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toţi înţelepţii din cetate:

Stejarii, cornii şi salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toţi învăţaţii lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o doară

Sunt mai multe generaţii de morţi decât sunt de vii
Şi vezi două dedicaţii, de te uiţi în calendare,
Pentru Moşi, vorbind arhaic, în timp ce pentru copii,
Chiar şi calendaru" laic are doar o sărbătoare

Celor duşi li se cuvin multe zile închinate,
Cu doar una mai puţin, cred, n-ar fi gaură-n cer,
Una din sâmbetele pentru morţi, dacă se poate,
Să aibă colivele pentru vii doar asta cer.

N-am idee dacă morţii de iarnă sau cei de vară
Sunt mai vii, aduceţi sorţii să decidem într-o doară.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (14 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai trăieşti?

Îmi este dor de tine ca de rai
Îngerul meu albastru şi bălai
Şi mă gândesc la tine cu păcat
Îngerul meu căzut şi supărat.

Nu ştiu cum e să-l pierzi pe Dumnezeu
Cum e să mori... dar cred că nu e greu
Cât văd că e de greu că te-am pierdut
Respir cu trupul tot, am suflet mut.

Că viaţa mea fu ca un vis din care
Nu ştiu cum am putut să mă trezesc
Să părăsesc un rai pentru o floare
Pe care veşnic n-am cum s-o găsesc.

Oi fi murit... că nu mai simt iertare
Dar sufletul există, că mă doare.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi de primăvară

A doua zi de primăvară,
Se simte parc-ar fi din flori;
Se pregăteşte de cu seară
Pentru buchetele din zori.

Din prima zi de mărţişor
A doua stă s-o-nlocuiască,
Pe două martie, de dor
Florile-ncep să se pălească.

Dar ţineţi minte ce vă spun,
Pentru când se vor fi uscat:
Sacrificate din ajun
Au fost, însă nu s-au trădat,

Căci li se-aseamănă leit
Celor ce astăzi, îmbumbite
Bărbaţii toţi le-au dăruit:
Şi moarte stau neofilite

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de iarbă zeu, fiu de curcubeu

- Bună dimineaţa, ploaie grea!
N-ai văzut-o-n cer pe mama mea,
Cu ochi negri ca de catifea,
Cu păr alb, ascuns după vopsea?

- Bună dimineaţa, fir uşor!
Mama ta iubeşte negrul nor
De la care tocmai mă cobor,
Vis încărunţind multicolor.

Mama ta doreşte să-nverzească,
Sângerândă să te zămislească,
Dintr-un lapte alb să te hrănească,
Sub un ochi albastru să te crească.

Vorbele-i ţi le transmit chiar eu:
Iartă-mă că-s albă, fiul meu,
Fi-vei firelor de iarbă zeu,
Tatăl tău va fi un curcubeu!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NESĂBUITA-MI STEA

(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)

Stelele cad şi ziua, de-i soare sau de-i nor
Şi ochiul meu îndură indiferenţa lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută şi cale ocolită
Ce-mi văduveşti retina de trecerea-ţi grăbită.

Mai liberă ca stelele te crezi,
Păşind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Şi necrezând în tot ceea ce crezi
Îţi trece timpul rătăcind banal.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic

Mă rog de poezie să treacă pe la mine
Să terminăm volumul de versuri început
Că de vreo nouă luni de nopţi deloc nu vine
De nouă luni de zile stau singur, trist şi mut.

O fi rămas borţoasă la ultima-ntâlnire
Şi-acum se pregăteşte să nască un cuvânt
Şi-apoi să mi-l aducă pe suflet moştenire
Să-l cresc, să-l fac un vers, apoi să-l spun în vânt.

Că lumea nu-nţelege din câtă aşteptare
Ajunge un cuvânt care se naşte mic
Să nu poată să moară de cât este de mare
Şi să rămână veşnic pe buze, ca un tic.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutare

Mi-am dus mintea la plimbare,
S-o aerisesc puţin,
S-o mai scot din acea stare
Ce fără motiv o are
Cu inima când o ţin.

Mi-am lăsat inima-n casă
De dorul ei să se zbată,
Că e foarte bătăioasă,
Motivând că e frumoasă;
Absenţă nemotivată.

Fac la inima fierbinte
Şi la minte un apel:
Inimă, să fii cuminte,
Iar tu, minte, simte, simte,
Hai, simte şi tu niţel!

Şi s-a pus mintea să simtă,
Iar inima să gândească:

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!