Lista completă, pagina 2
O dimineață de mai
Mirosul de trifoi îmi pătrunde în creier.
Și ninge.
Ninge cu petale colorate
iar fluturii
le poartă eliberarea pe aripi.
O lacrimă îmi părăsește privirea,
ignorând fericirea ce a zămislit-o.
Halucinant!
Cerul se transformă într-o icoană
și-mi zâmbește.
Acum înțeleg.
Sub fiecare petală,
livada ascunde amintiri,
lăsându-mi trupul fără ramuri.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt iubită de-un Luceafăr
Eu sunt iubită de-un Luceafăr,
Ce pe retină "ieri" mi-a scris:
"Urmează calea spre Lumină!
Trezește-te!" Atât mi-a zis.
Cuvinte azi mă țin de mână,
Condeiul daruri a primit,
Sub pleoape îngeri îmi valsează,
Spunându-mi: "Ce mult ai dormit!"
Și ard trăiri pe verticală,
Bruma la tâmple mi s-a pus,
Mă picură din cer cuvinte,
În timpul meu nedescompus.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile umilite de singurătate,
peste trifoiul înflorit...
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
și m-am trezit
în fiecare dimineață
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
și în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, Lucian Blaga...
Pașii mei
au amprentat lutul
pentru posteritate.
Mi-e dor
de filele în care înfloreau veșnicii.
Viața îmi este acolo.
Citiți-o!
V-am lăsat moștenire craniul.
Gândirea lui a construit miracolul,
a răspândit dorințe sub picioarele voastre.
Când treceam izvoarele tăceau.
Tăceau pentru voi
și apoi izvorau "sub picioarele mele de stâncă".
Pășiți încet!
N-aș vrea să-mi mișcați trupul.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai sunt cea de ieri
Mi-e dor de mine și plouă întruna,
cerul veghează să-și vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
mă cheamă și eu le simt răsuflarea.
E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-mă, Doamne, să-l scap de păcat!"
Ore grăbite dansează prin urme
și-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întreb: Ce-i iubirea?
Vă-ntreb: Ce-i iubirea?
Întreb: Cine știe?
O simți cum te pierde,
O simți cum te-nvie,
Un dulce oftat?
O privire furată?
Te-apropii de stele,
De nori invitată?
Știam că iubirea-i
A dorului cheie,
Un dar rătăcit
De cer în femeie,
Cuvânt erotic
Pe buzele vestale,
Focul din vene,
Taina urmelor sale.
Iubirea mai este
O făclie aprinsă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pe pânza cerului
Hoinar,
vântul își căuta rădăcinile.
O mulțime de narcise
acolo lângă lac,
printre copaci,
dansau împreună cu el.
Stelele străluceau
într-o linie fără sfârșit,
frunzele se bucurau...
Ce spectacol!
Ochiul meu gusta fericirea,
iar inima...
se mișca împreună cu narcisele
sub cerul brodat cu fir de argint.
Aș răspândi această frumusețe în calea voastră,
dar sunt prea săracă.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filmul benzii din iarmaroc
Zăresc trecând o rază prin vechile vitralii,
Precum un gând fugar în vise fără pată,
Aud pe scenă voci, fac trafic de lumină,
Jucând în piesa vieții de-a pururea jucată.
M-a salutat ecoul printre virgine ramuri,
Respir pe verticală multiplele-i iluzii,
Mi-e sângele bolnav de-atâta poezie,
Și timpul se alintă împărțind concluzii.
Ascult cum o vioară jelește fără note,
Nevinovate treceri pe corzile-i de foc,
Iar viața mea e toată un film de lung metraj,
Pus astăzi la vânzare în vechiul iarmaroc.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținutul zăpezilor albastre
A înghețat din nou lumina la ferestre,
Un ger al veșniciei s-a cuibărit în ea,
Împrumut speranța zăpezilor albastre,
Să-mi împletesc din vise albastru corp de stea.
Îmi ninge peste suflet cu amintiri virgine,
Ninge într-un amor etern cu infinitul...
Iar în singurătatea zăpezilor cianine,
Doi îngeri își împart în taină răsăritul.
E amorțit pământul în zilele de plumb,
O umbră se închină, pe deal, la vechiul schit,
Doar zorii îmi zâmbesc, nu vor nimic în schimb
Și mă apasă dorul sub cerul învechit.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filmul cărții din iarmaroc
Zăresc trecând o rază prin vechile vitralii,
Precum un gând fugar în vise fără pată,
Aud pe scenă voci, fac trafic de lumină,
Jucând în piesa vieții de-a pururea jucată.
M-a salutat ecoul grăbit să spun-o rugă,
Respir pe verticală multiplele-i iluzii,
Mi-e sângele bolnav de dor și poezie
Iar timpul ce se-alintă, împărțind concluzii.
În zare o vioară jelește printre ramuri...
Nevinovate treceri pe corzile-i de foc
Și viața mea e toată un film de lung metraj,
Pus astăzi la vânzare în vechiul iarmaroc.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mariana Moga, adresa este:
