Lista completă
Zbor printre poeme
Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.
Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu sunt un fulg de zăpadă
Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.
Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"
Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................
În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii
Aud iar voci pe scena ce devora destine,
Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor,
Văd rătăcind trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste, vorbind de moartea lor,
Și simt cum vertical vibrează-n cor poeții,
Sub cerul vlăguit de-atâta imprudență,
Pășind printre fantome, pe coridoare sumbre,
Zâmbesc nepăsători spre noua existență.
Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,
I-au râs în față morții, poetic, mai mereu,
În ritm de tarantela, acum fără vreo teamă,
Se plimbă-n nemurire, doar ei cu Dumnezeu.
Au strâns, aici, în inimi, puține anotimpuri
Și-un dor mă amăgește la modul singular,
Recidivând cuvinte își vor urma destinul,
De-atâta disperare căzând rectangular.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine spune că sunt mică?
Am patru luni și sunt voinică.
Iar în brațe mă strângea,
Cu drag bunicuța mea.
catren de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Pașii,
cusături ce mă leagă de timp,
amprentând lutul
pentru posteritate.
Viața mea este acolo.
Citiți-o!
Gândirea a construit un miracol.
Și-a răspândit dorințele sub picioarele voastre.
Treceți încet!
Nu vreau să-mi mișcați visele.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte
Veghează Doamne copiii!
Acoperă-i cu iubire
să le țină de cald mângâierea Ta!
... Și trimite-le Doamne lumină,
iar ei vor zburda împreună cu îngerii!
Au atâta dragoste.
În vise...
în gândire...
Doamne,
bucuria lor este pentru iubirea Ta!
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Același dor
Zac culorile necontrolate.
Atât de singure.
Cerul și-a desfăcut aripa
- peste toamna grăbită -
să audă glasuri de copii
dimineața.
Pentru un alt mâine.
Descompus,
anotimpul își strecoară nuanțele
pe scena unde
tinerețea și-a interpretat rolul.
Și mi-e atât de dor...
De mine.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica pământului
Ating foc.
Cireșii încă ascultă melodia lentă a pământului.
Sub ei prind rădăcini.
În fiecare zi, la aceași oră,
îmi ridic brațele
și ele,
rădăcinile mele,
încep să danseze printre straturi.
Nici un dans nu este uitat.
Mă hrănesc cu muzica pământului
în timp ce din ramurile mele se scurg cuvinte.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar un pas
Dați-mi putere să-mi mișc genunchii,
pentru a putea semna condica pasului!
Mai încet! Vorbiți prea tare.
Dezmorțiți,
se pot speria de singularul mersului.
Dați-mi putere
să-mi prind pașii din urmă,
trecându-i înainte de prăbușire!
În dansul acesta
biruitoare e așteptarea.
Eu,
rezervă pentru un alt tangou.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori și aripi
Ce dor astenic!
Cocorii lăcrimează pe pământ
să țină de cald viselor din vară.
Toamna își joacă propria poveste.
Iar îngerii dansează fără urme
numărând fulgere.
Pe cele din timpul vecerniei.
Anotimpul le-a pătruns în suflet
și culorile dor.
Ploua cu miros de busuioc.
Între așteptare și noua iubire
mă transform în lacrimă
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mariana Moga, adresa este:
