Leonid Dimov

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgică

Tăiaţi, departe, scâduri cu proaspete răşini
Să treacă după-amiaza prin dinţi de ferăstraie.
Atunci, ciorchini de coacăz, sub garduri, la vecini
Vor tremura din umbră că vrejul li se taie

Şi iar va-ntoarce poarta bineţe automate
Când vor intra strămoşii cu oase străvezii
Cum învăţăm, să vază, materiile toate
Zâmbind pe la ferestre, ca şi când ar fi vii,

Va fi cu ei şi unul atât de gri, de vechi,
Că lune răsucite la fiece mişcare,
Purtate, verzi, prin curte şi trase în perechi
Or să se-aşeze, strâmbe, prin pomi, în chip de floare...

poezie clasică de Leonid Dimov din Versuri (1966)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu institutoare

Jos, în uriaşa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foşnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună
Să-ngenunchi, aşa cum sunt, scofâlcit şi cu chelie,
Să-mi aşeze pe creştet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros ameţitor peste duşumele –
Se prăjeau într-o tigaie nesfârşită chiftele –
Şi era o dimineaţă posomorâtă şi amară
Din anii de şcoală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Şi, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Şi-am zburat apoi greoi şi vâscos
Până-n dantelatul orăşel de os
Unde şi ieşiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă ştiri despre oribila crimă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Leonid Dimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie iarnă

Cum roade visul firea cea aeve
Cu fiecare noapte mai adânc,
Mânând în turme zei, menandri, eve
Şi cavaleri cu lire la oblânc.

Cum se lipesc cu toţii de oglindă
Să treacă dincolo cât mai curând,
Cum creşte jalea-n tagma suferindă
A chipurilor în amurg plăpând,

Cum nasc apoi năluci în cavalcade
Gonind uşor spre porturi sidefii,
Spre specii calde, populând estrade
La circul interzis pentru cei vii.

Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg
Ori şuieră preziceri şi colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.

poezie de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sfintei fără sfânt

Era o sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă,
Avea doar inimă şi gând
Şi-o fustă verde, de mătasă,

Cu astragal şi iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă.

Şi ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede şi nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.

rondel clasic de Leonid Dimov din Semne cereşti (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum roade visul firea cea aeve...

citat din Leonid Dimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu uită tot, mă uită şi pe mine, uita-te-voi, te-am şi uitat, cu bine...

citat din Leonid Dimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns acolo amândoi, într-o plutire, suind deasupra tufelor prin ceaţa subţire...

citat din Leonid Dimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quatuor

Ciorchine port, de zei, pe scut,
Cuprinşi: triade, între clipe.
Al patrulea chiar eu sunt, mut
Licorn de piatră cu aripe.

Dar zac în piatră amintiri
Adânci, ascunse, neştiute:
O lume primtre melafiri
Foieşte-n miezuri, pe tăcute.

Deschide! Te-am văzut! Sunt viu.
Zâmbeşti de grea singurătate.
Bea vin de coacăz timpuriu:
E bun şi spală de păcate.

O, fă să fie înc-odat'
Odaia stinsă din vitralii
Precum când m-au îndepărtat
În trap, pe uliţi, funeralii.

poezie de Leonid Dimov din Dialectica vârstelor (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!