Khalil Gibran

Bunătatea este ca zăpada: face frumos tot ce acoperă.

citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspectul lucrurilor diferă în funcţie de emoţiile noastre; şi astfel, noi vedem magia şi frumuseţea în lucruri dar, în realitate, magia şi frumuseţea sunt în universul nostru lăuntric.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţestoasele pot spune mai multe despre drumuri decât iepurii.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele oricărei uşi închise stă un mister legat cu şapte peceţi.

aforism clasic de Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea e zidul între grădina în care ai fost şi cea în care ai putea ajunge.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să dai când cineva cere, dar e mult mai bine să poţi oferi tot aceluia care n-a cerut nimic.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam aşa:

Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măştile-mi fuseseră furate, cele şapte măşti
pe care le-am modelat şi purtat de-a lungul a şapte vieţi.

Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi... "
Bărbaţii şi femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;

Iar când am ajuns în piaţă,
un tânăr de pe-un acoperiş a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară faţa;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
şi-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântaţi, binecuvântaţi fie hoţii care mi-au furat măştile."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu şi sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la ţărm am început să căutam un locşor pustiu şi liniştit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenuşie;
Lua dintr-un sac praf de sare şi-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleţ.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ţinea-n braţe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr şi-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un peşte mort
Şi, cu infinită grijă, depunându-l iarăşi în apa mării.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să dorm! Nu mă acoperi cu lacrimi, nu vorbi cu atâta tristeţe despre plecarea mea. Închide ochii şi mă vei vedea alături acum şi pentru totdeauna.

citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima îţi este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ţi crească flori din palme?

Khalil Gibran în Nisip şi spumă (1926)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!