Lista completă, pagina 6
Prin ce greșeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un șipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanțul nesfârșit al eredităților?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinți de care nu are vină?
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- același palpit, aceeași izbitură de sânge în piept și obraz, așa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ți-o spui cu putere, numai ție singur, ca să nu te trezești nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da... sunt și ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deșteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiș parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colțurile de văi și coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfrigurați pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adică, la drept, numai gulerul Col châle, larg, bogat, de vizum și cu bordură; Croiala însă, ca pentru o haină îmblănită... Se și vedea îmbrăcat!
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salema Efraim avea despre iubire o concepție potrivită cuoriginile ei levantine și cu făptura ei; lenea ei orientală avea nevoie de plăcere drept orice activitate, iarvițiul la dînsa, vechi cu mult dinainte de Efraim, se întindea acum pe suprafețe mari. Cei douăzeci deani de fidelitate erau iluzia lui Efraim, deși Salema pînă atunci nu avusese decît aventuri obscure, alcăror josnic pomelnic ea singură îl cunoștea.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Costel, venit de vreo șase ani la București pentru Drept, reușise să se prenumere printre tinerii la modă - ce e drept, ca de mîna a doua - dar bine cunoscuți la Mircea și în unele dancinguri - tot de mîna a doua clasa cea mai răspîndită de aici.
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Costel Petrescu la Casa Școalelor, asistînd de două ori Pe saptămînă, regulat, la conferințele pentru adulți ale profesorului Dimitriu de la belle-arte. Ar fi fost un haz cu spirite de care n-avea nici o poftă. Costel Petrescu se trăgea dintr-o familie de dascăli ; tatăl lui, al treilea din neam, era dascăl la Biserica Domnească din Brăila și avea ceva pămînt la țară. Mama lui fusese institutoare în comuna unde aveau acel pămînt; după căsătorie demisionase...
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi avut blana chiar din iarna asta, erau bani stricați la clima dulce ce fusese... în schimb ar fi "epatat" cu ea pe doamna în gri, pe marchiza de la conferințe. Cu o mișcare din șolduri își potrivi cordonul pardesiului, ca ieșea uneori în jos, și, luîndu-și pasul elastic de june, intră pe o ușă laterală a Casei Școalelor, înainte se uită însa cu precauțiune în stradă. Nu cumva să treacă din întâmplare vreun coleg și să-1 zeilemiscască o lună întreagă la birou.
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magazinele de artă sunt locuri puțin umblate;
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumuri ascunse (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salema Efraim, de cum se putuse rezema între perine, după operație, îi propusese afacerea în cifreclare: zece ani de medicină robotnică și norocoasă nu i-ar fi putut aduce de-atunci încolo un sfertmăcar din ce-i oferea banchereasa.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Hortensia Papadat-Bengescu, adresa este: