Lista completă
Se iubea.. Și iubea viața! Era păgân, avea cultul trupului lui și se închina la zei: Orgoliu, Frumusețe și Amor.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știa de ea însăși nimic. Nici despre oameni nu știa mult. Dar purta în ea neliniștea unei alte meniri, turburătoare și inconștientă: își purta "femeia".
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce fericire! Să scapi de tine, chiar provizoriu. Și cine știe peste cine să dai în tine.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e omul de vină de el singur?
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu iau din corespondență uneori mulțumiri de care alții nu au nevoie fiindcă și le satisfac din mediul în care trăiesc sau își ajung sieși. Cu singurătatea sunt deprinsă. E una din voluptățile mele. În casă suntem mulți, și anume obligații mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numește societate.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am sediul pe malul mării și îl socotesc ca o onoare și ca o compensație nelipsitelor decepții ale omului riveran... Aici totul e străin, izolat, exilat chiar, dar am Marea.
Hortensia Papadat-Bengescu în Opere, volumul I (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prestigiul talentului e totdeauna mare și nu fiecine știe să despartă arta de artist.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ține? Nu prea mult.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O oglindă, cred eu, nu e ceva adânc, e o muchie de răsfrângeri trecătoare. Eu simt, nu calculez, atmosfera unei scrieri, ca și a unui loc, de aceea probabil nu m-am dat la fund, instinctiv, nu am calculat, nici nu am zburat prea sus. Cu ea, ca și cu celelalte, am trecut prin fazele mele obișnuite și singurele în care mă decid să scriu. Am scris în "căldură", apoi am crezut că nu e tocmai rău ce am făcut, pe urma nu am mai deosebit nimic, apoi am socotit că e mai puțin ca nimic, că e prost, neînsemnat, și acum nu-mi dau seama și aștept să văd ce credeți fără înconjur.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am un suflet de discipol, tot ce știu sau cuget îmi e puțin lucru când pot sta s-ascult și să învăț ceva de la alții... Și scrieți-mi ceea ce vroiați. Eu aștept. E ceea ce ceream cerului. Să aștept ceva, orice, dar să aștept... Și încă mă simt ca o carte deschisă pe care o răsfoiți.
Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Hortensia Papadat-Bengescu, adresa este: