Lista completă
Fluier de os
fluier de os
axă a Lumii
fior al golului făcut să sune
pe trunchiul tău pământul se
învârte
și stelele pocnind în noapte
la baza ta
trântiți în iarbă
și-n inimile lor înfipt
mocanii mioritici tot te mai aud
și dacă vârful tău
deasupra
se termină undeva
de bună seamă zeii au lăcaș
acolo
și sorii cum te-nconjoară
din toate părțile deodată
ești
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Somn de vară
tu nici nu știi
dormeai somn greu de vară
când linia vieții tale
din palma-ntredeschisă
își înălțase vipera tăcută
privindu-mi fața mereu umbrită
tu nici nu știi
îmi arătai in zare munții
ori marea învechită-n fumuri poate
ori un tărâm în care nu mi-era
sortit să intru
decât mușcat de linia vieții tale
tu nici nu știi
se pregătea să plouă-afară
când fulgerul făcu-nceputul
cazând pe fruntea mea
cu linia vieții tale laolaltă
șchifuind-o
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presentiment
De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate de un tainic puls și-n arborii din
care am fost smuls retrase-s iarăși
simțurile mele.
La pândă cu sămânța stau ascuns, rotindu-
și cerurile mult mai grele, să-mi cadă-a
beznelor străveche piele când sunt de firul
ierbilor străpuns.
La țărmurile cele-ndepărtate, la cei doi
poli lipsiți de greutate, planeta primăverii
iar răsare
și nu știu-n care trup acum îmi bate
această inima întoarsă-n toate și geamăna
mareelor lunare.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceremonial
Ce bine-i uneori să fie noapte
ce bine-i uneori să fie
întuneric doar nu pot suporta
întotdeauna sa-mi vezi fața
și nici acum nu pot dormi
sunt nori îndepărtați ce se formează
ori se mai rupe de pe-orbită
în univers vreo stea
și trebuie în lume cineva să stea de
veghe să cumpănească totul în tăcere
când sarea oaselor absoarbe rouă mai
repede să vină zorii
plutesc deasupra marelui tău
somn cu ape repezi și adânci Iui
poate i-aș îngădui să-mi vadă
livida față descărnată
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipurile mele împietrite
n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământu-mbrățișării noastre
uneori te mai gândesti la mine
și-atunci îmi pierd memoria
și nu știu unde și de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci o vână-albastră în tâmplă
ți se sparge
uneori te mai gândești la mine
și-atunci când iarna vine
cad în fântânile-nghețate
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândești la mine
și-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci ți se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excesul n-a stat niciodată în firea artistului român. Un echilibru fundamental, adeverind frumosul prin moral și moralul prin frumos, rezistă până azi.
Grigore Hagiu în Bucureștiul artistic
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp concentrat
o coasă
dă târcoale
odăii unde scriu
iarba grasă
cade
fulgerată
de sus în jos
clipele mele
de jos în sus
până rămâne
ungă pajiștea aspră
numai
un fraged cap gânditor
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SERI ALBASTRE
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
ce tineri sunt serpii
si parca-nviem
si parca murim
in astfel de seri
nu se mai poate vorbi
decat despre nemurire
preacuratelor toate
in asemenea seri de-nalta nuntire
in limpede soapta vorbi despre murire
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Elena Badan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Grigore Hagiu, adresa este: