Lista completă, pagina 11
Descântec
Tu mă desfaci petală cu petală
De parcă-i vrea destinul să-l descoși,
Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală
Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioși.
Și mă destrami, cum frunza se destramă
Sub palmele de brumă-n nopți târzii,
Mă modelezi în lut păgân dând vamă
Din trupu-mi alb, iubirii, poezii.
Mă despletești cum nopțile de visuri
Se risipesc sub brizele din zori,
Și mă aduni cu pumnii din abisuri
Să mă-mpletești, apoi, între culori.
Și nu știu ce descântece rostești
De-ajung din muritoare un mister,
Ascuns în versul ce îl scrijelești
Cu unghia ta pe coaja mea de cer...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt femeie
Eu nu-s doar om, sunt o dorință.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruință,
Piedestal ți-am brațele.
Eu nu-s doar om, îți sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăța.
Când te iubesc mă ții pe palme
Și mă ridici deasupra ta!
Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îți dea!
Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ți-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Pe ce coadă de cometă
ai încalecat sprințară
Și fără nici un regret
ai plecat să văduvești
Alte plaiuri neumblate,
de frumoasa primăvară,
Să le lași înlăcrimate
că nu le mai locuiești?
Că nu le mai bați cu pasul
după ce în iarba moale
Așternut ca de mătase
Trupul alb ți-ai odihnit
Și-ntinzându-te lascivă
În cristalul apei sale
De sărutul stelelor
negrul păr ți l-ai clătit
Unde ești? Pe ce meleaguri
umbra dulce ți-ai ascuns
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am iubirea ta cu mine
Când am iubirea ta cu mine-i
Mai dulce-a mierlelor cântare,
Înfloresc macii pe coline
Iar soarele arde mai tare.
Când am iubirea ta cu mine
Trec toate grijile deodată
Și pot s-adorm fără suspine
Căci mă simt binecuvântată.
Când am iubirea ta cu mine
Și cerul pare mai senin.
Și orice-aș vrea să fac, știu bine,
Că va fi un succes deplin.
Îmi e de-ajuns doar o privire,
Un zâmbet sau o vorbă blândă,
Și-a mea e-ntreaga omenire,
Prin tine îngeri-mi cuvântă!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride
Mă copleșește bucuria
ce zumzăie în muguri
ca o promisiune a vieții
și simt primăvara
crescând în mine
ca firele de iarbă
din pamăntul reavăn
pe care s-a odihnit zăpada.
Aud tristețile pulsând în urechi
și-mi simt sângele gros
ca un râu de munte
ce duce cu el toate sudalmele iernii.
Într-un colț al sufletului
încă doare lipsa ta
dar e ceva atât de firesc
așa cum sunt ploile
în luna lui martie...
Și atunci știu
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Foaie ruptă-n toamnă, frunză de arțar
Călătoare doruri trec prin mine iar;
Ruginiul mușcă aspru din cuvinte,
Ploaia mă suspină printre crengi cuminte...
Apă ne-nfricată, șarpe tulbure,
Șoapta-mi blestemată să te vânture
Prin răscruci de drumuri, frunză arsă-n vânt
Ploile durerii să te poarte-n cânt!
Stei de piatră seacă, fum amar de iască,
Dintre ofuri grele să te izbăvească
Gura mea ce arde pietrele de moară,
Când macină grâul... Somnul să te doară!
Să te rogi de noapte, să te rogi de vânturi,
Să deslege șoapte, blestemate gânduri,
Să-mpreune-n zboruri frunze de arțar,
Toamna să te-ntoarcă în iubire iar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
În fiecare seară
își întinde brațele amorțite șoșotind obosit
în umărul vântului
și păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor
La dreapta sunt vrăbiile
certărețele își împart
ultimele semințe de soare
Pe stânga guguștiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Știricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărțit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata Morgana
Treceai ca o boare
prin diminețile mele
iar soarele răsărea
să-ți fie întâmpinare
și nu știam
dacă privesc cerul
sau ochii tăi
sau poate din ochii tăi
creștea zarea...
și mă simțeam cel mai bogat om
când zâmbetul tău
aluneca deasupra pleoapelor mele
îmbătrânite de-atâta așteptare...
Și cafeaua era mai aromată
și păstra ceva din sărutul tău
ce poposise cândva pe buza cești...
Trăgeam din țigară
și fumul se ridica dansând
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul doi
Iubitul meu să ne-avântăm spre cer
Și să trăim acolo ne-mblânziți
Învăluiți de noapte și mister
Ca doi nebuni frumoși dezlănțuiți.
Să ne-afundăm în umbrele-nserării
Ca doi luceferi stranii-sidefii,
Ca rătăcite punctele mirării
În zborul fulgilor de păpădii...
Să ne iubim ca picurii de ploaie
Când se răsfață vara pe asfalt,
Sub greutatea dorului ce-ndoaie
Un cer întreg cu norii de cobalt!
Iubitul meu să ne-aruncăm în zbor
Cu aripi de speranțe și visări,
Să cucerim un țărm întins de nor
Ce mărginește mările de zări!
Tu cavaler ce-a cucerit regatul
Poveștilor ce nu s-au povestit
Să stăpânim eternul și înaltul
Sub semnul doi ce-ntr-unul ne-a nuntit!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din respirarea ta
Am încercat să mă dezic de tine
Să mă desghioc de starea de iubire
Săpat te am cu litere aldine
În licărul de viață din privire.
M-am descărnat de orice mângâiere
Și oasele durerii i le-am dat
Dar lutul tot atingerea-ți o cere
Pe osul meu cu tine blestemat.
Am vrut să șterg și urmele sperând
Că drumul ăsta n-o să mă mai cheme.
Sunt tălpile o rană ce plângând
Cu fiecare pas numele-ți geme!
Îmi ești așa precum lipsa de aer
Precum bătaia sângelui în vine
În pieptul meu îmi ticaie un vaier
Și clocote o oala cu suspine...
Degeaba fug, iubirea ta o vreau!
Să dau un sens trăirilor deșarte;
Din respirarea ta lumină-mi iau
De tine eu-l meu nu se desparte!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Gabriela Mimi Boroianu, adresa este:
