Lista completă
Arată-mi un erou și îți voi scrie o tragedie.
citat celebru din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt unul dintre puținii oameni onești pe care i-am cunoscut în viață.
F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby (17 aprilie 1925)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întâmplă un lucru nostim când ajungi acasă. Nimic nu este schimbat. Totul arată la fel, îți dă aceeași senzație, chiar miroase la fel. Realizezi că ceea ce s-a schimbat ești chiar tu.
citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certurile în familie sunt lucruri pline de amărăciune. Nu respectă niciun fel de reguli. Nu sunt ca durerile sau rănile, ci mai mult ca niște crăpături în piele ce nu se vindecă pentru că nu e destul material.
citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proba de foc a unei inteligențe de prima mână este abilitatea de a avea în minte două idei diametral opuse în același timp, păstrându-și totuși abilitatea de a funcționa.
citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi ce a mai spus F. Scott Fitzgerald despre timp
Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, pune seama că nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.
F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghează ca niciodată personalitatea ta să nu se topească indistinct în personalitatea altuia, bărbat sau femeie.
citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e nici o altă confuzie ca cea a unei minți simple.
F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam acea convingere familiară că viața începea din nou odată cu venirea verii.
F. Scott Fitzgerald în Marele Gatsby
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie înainte de răsăritul zorilor
Monoton țârâit difuz, în ore încercănate,
Se-abate peste somnul meu și-mi burnițează-n păr;
Aerul jilav mă-apasă, nu pot să mă apăr.
Sufletu-mi trudit se micșorează, ca în vechi palate,
Pustii, însinguratele regine alunecând spre moarte.
Orbit de neodihnă, devin conștient de-un adevăr:
Că aerul, împins de-aripi largi, m-apasă cumva-n răspăr
Și parcă de-un miros greu de flori celulele mi-s saturate.
Zac în propria inimă. Asemeni unor mâini, ochii
Se-agață de perna udă. Zorii zilei de-acum
Sfâșie în bucăți de pe pieptu-i umed bluza nopții,
Cu-ochi de plumb, ei se lățesc peste pajiște și peste drum,
Privind încruntați printre perdele în urma-le stropii
Șiroiesc ca de pe un înotător. Moartea-și culege morții!
poezie clasică de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din F. Scott Fitzgerald, adresa este: