Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ernest Dowson

Lista completă

Un ultim cuvânt

De-aceea, hai să plecăm: noaptea-a ajuns aici de-acum;
Ziua-i demult epuizată, păsările au zburat,
Iar noi am cules tot ceea ce zeii au semănat;
Disperare și moarte; beznă peste pământ și fum;
Specie de huhurezi, ne-am pierdut de-înțelesul bun
Al lacrimii și-al surâsului, noi nu am cultivat
Decât flamura propriei oglinzi, orgoliul nemăsurat
Ne conduce sufletul pervers spre-un viitor deja postum.
De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie și rece zi,
Spre Sterpele Ținuturi unde cei drepți și cei nedrepți
Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,
Liberi de spaime, de iubiri, dorinți – pe deplin înțelepți.
Să ne-împletim țepii mâinilor rugând pământul orb
Să ne înghită inimile seci și să le transforme-n colb.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Non sum qualis eram bonae sub regno Cynarae

"Nu mai sunt cine eram pe vremea bunei Cynara" – Horatius

Azi... nu, ieri noapte,-între buzele noastre, ca un roi de fluturi,
A căzut umbra-ți, Cynara! Răsuflarea ta mi-a trecut poarta
Sufletului, făcându-și loc printre valuri de vinuri și săruturi;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Da, am fost dezolat – și cu capul în piept mi-am acceptat soarta:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.

Toată noaptea am simțit pe inima-mi cum bate inima ei caldă,
Întreaga noapte-n brațele-îndrăgostite, dormind, a stat;
Săruturi dulci mi-a dăruit gura ei, roșie-acoladă;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Când, trezit, a văzut zorii vineți, ochiul meu încercănat:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.

Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,

[...] Citește tot

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Pe aripile vântului

Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar, vechea pasiune, fie spus, atârna de-acuma greu,
Căci a dansul a fost lung, îl știam buchea cap-coadă pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bine'nțeles, în felul meu.

poezie de Ernest Dowson din Non Sum Qualis Eram, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vitae summa brevis spem nos vetat inchohare longam

"Scurtimea vieții ne interzice să ne îngăduim speranțe de lungă durată" – Horatius

Plânsul și veselia nu țin mult,
Nici dragostea, nici ura cea deșartă;
Ele nu mai trezesc al sângelui tumult
După ce trecem dincolo de poartă.

Nu țin mult zilele cu vin, cu flori și boltă-albastră:
De partea cealaltă-a unui vis de cețuri circumscris
Pentru scurt timp apare viața noastră,
Pentru-a se-nchide-apoi în acel vis.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un cimitir breton

Ei dorm aici somn bun,
Acești pescari care și-au petrecut, cu mult sau cu puțin folos,
Viața pe apele Oceanului Atlantic, nemilos;
Nu și-ar fi aflat acolo, sub unduitorul lui zăbun
Cu valuri lungi și crețe-un mai acătării pat,
Un mormânt de nimeni netulburat.

Și ei dorm somn bun,
Acești țărani care și-au cheltuit întreaga viață
Pe câmp, muncind și-apoi vânzând la piață,
Despre ei astăzi eu pot să spun
Că nu mi-i amintesc punând vreodată sare rănii,
Alții cred că, de fapt, făceau niște mătănii.

Și-acum când noaptea cade,
Eu, de furtună-mpins din stâlp în stâlp,
O biată stafie trudind pe ape și pe câmp,
Cutreier pe pășuni, în unde-arunc năvoade;
Iar morții mei dragi cu mâinile lor pale
Mi-arată drumul pe mări și pe ogoare.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Ernest Dowson, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook