Lista completă, pagina 2
Final de dramă
Doi actori pe-aceeași scenă; soarta în culise-i cheamă
Căci s-a'ntors deja clepsidra pentru-al lor final de dramă.
În aplauzele mute, mor în ei zeci de iluzii.
Mor și visele zdrobite de pripitele decizii.
Ei, demult, și-au uitat rolul și, privind într-un unghi mort
Să-și zâmbească, doar o clipă, li se pare un efort.
Obosiți de-atâta drum, haina-n suflet zdrențuită
Și-o ascund după cortină-n aparență fățuită.
În lumini de reflectoare, fardu-ncepe-ncet să curgă
Scoțând la iveală chipul de actor, cu rol de slugă.
Și pe scena mult prea strâmtă reflectoarele se sting.
Ieri, s-ar fi iubit o viață; azi, nici mâna nu-și ating.
Ies ca doi boxeri învinși, ce-au pierdut pe-același ring
Și pe fața mutilată, lacrimi... nici că se preling.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Elena Victoria Glodean despre iubire, despre visare, despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
vântul adie
șoaptele îngerilor,
macul suspină
haiku de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (10 iulie 2006)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarna
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Victoria Glodean despre iarnă, despre timp sau despre noapte
Călcând pe trup de crini fără petale
Mi-ai zis să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
și să albim iubito împreună.
Cerșind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini fără petale
iubirea ne ținea încă de mână.
Visam un vis ce nu era al meu
purtând parfum de început de veac,
un dans cu două umbre călătoare
ținând în pumnii strânși speranțele
cu chip scăldat de soare.
Cu buzele pierdute-ntr-un sărut cu
gust de sare, doi albatroși zburau
spre înălțimi în suflet ascunzând
fără să știe crâmpei de zbor rebel
pe-un val de mare.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Victoria Glodean despre trup și suflet
Furtună în august
se vaită cerul
în negură sufocat -
e iad pe pământ
se-adună norii
și câinii urlă prelung -
mor maci înecați
nori orbi se izbesc
cerul se crapă-n două -
copacul arzând
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Victoria Glodean despre nori
norii apatici
își scutură pletele,
statuile plâng
haiku de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 iulie 2006)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri ucise pe pământ
Doar amintirea poate să-ți măsoare
Prin viscolul plecării fără sens,
Clipa în care-ai inventat ninsoare
Peste destinul ce ți l-ai ales.
Doar amintirea te mai ține minte,
Și-ți caută în cioburi de oglinzi,
Sărutul îmbrăcat în vechi veșminte
Cu care iernii veșnice te vinzi.
Și dacă nu-ntelegi, de vină nu e
Răceala ce-ai lăsat-o în cuvânt,
Ci... poate, o greșeală care-ți suie
La cer, iubiri ucise pe pământ.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Victoria Glodean despre sărut
Cântecul iernii
Din flaut de cristal ne cântă iarna
și ca-ntr-un menuet
fulgii învață
de poala norilor
să se desprindă
ca lacrima de sloiul lung de gheață.
Iar cerul parcă-și scutură livada
în armonii
vibrând asemenea
unui arpegiu
dintr-o sonatină
prinsă în zborul fulgilor de nea.
Lovesc centauri cu copita-n stele
în fiecare noapte
și... se-aude
cum plâng pe un arcuș
de violină
luceferii cu gene lungi și ude.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean (2015)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
iarba sărută
prima rază de soare,
roua tresare
haiku de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (15 iunie 2006)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopții și, nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândețe în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Victoria Glodean despre toamnă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Victoria Glodean, adresa este: