Elena Căruntu

Dintr-un sat...

Dintr-un sat, ascuns de veacuri jos la poala Căpăţânii,
A plecat, cândva o fată, să dezlege taina lumii
N-a avut decât curajul şi nădejdea şi speranţă,
Singură cu mâna ei, a deschis cărări în viaţă.

Şi-a bătut, pe rând de-a lungul şi prea rareori de-a latul,
Drumurile ce se-ndreaptă, către vatra unde-i satul
Cerul i-a ştiut urcuşul şi n-a aşteptat minuni
Câteodată s-a înşelat, crezând oamenii mai buni.

Dintr-un sat pierdut sub munte, a plecat demult-o fată,
Nimănui în drumul ei, n-a cerşit milă vreodată
A crezut în ce-au putut braţele s-agonisească,
Printre lacrimi şi poveri, a învăţat să mai zâmbească.

Şi trecură anii zeci şi atâtea s-au schimbat
Sufletului, picături, din senin mereu i-a dat
Unde viaţa şi-a pus urma, nimeni nu va putea şterge
Omului cu gândul bun şi-n pustiu, bine i-o merge.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul vieţii

Nu e câmpul numai flori şi nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul şi gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri şi poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt şi ploi şi soare, sub călcâie mângâiate
Şi le săruta apusul, cu acelaşi chip de lună,
Peste tot şi peste toate, liniştea era stăpână
Mi-erau paşii mărunţei şi credeam că voi rămâne,
Prunc ce-şi numără petale şi doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung să strâng frumosul, nu mă duc picioarele,

Şi privesc cu ochii minţii, dincolo de flori şi iarbă
Cu acelaşi drag de viaţă, inima mereu aleargă
Şi simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu mă fac poieni cu floare şi doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu braţele, Universul şi mi-e bine!
Înfloreşte pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc şi m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingaşul şi nici gândul, nu se poate
Şi din altă lume eu, mă întorc să calc poteci

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă urmă

Lasă urmă-mi zice viaţa, oriunde-ai să pui călcâiul,
Numai vise şi răbdare, fie-ţi mereu căpătâiul
Şi cât braţele pot strânge, tu cu ele înconjoară,
Să iubeşti şi să trăieşti, clipele, ca-ntâia oară.
Lasă, lasă lumea să se mire şi să facă mii de cruci
Nimeni, nimeni, niciodată să nu ştie unde-apuci
Peste toate vin uitări şi uitarea vom fi poate,
Urmele, de-ţi sunt adânci, vântu-n faţă nu le bate
C-or fi mulţi ce stau atenţi, pasul cum ţi-l potriveşti,
Dar nicicum din drumul tău, curios să nu te opreşti

A trăi e-un privilegiu, ce ni-e dat fără întrebare
Are omul cât e viu zilele cu nor şi soare
Lasă semn, unde nu calcă decât îngerii, în rai,
Căci acolo-i locul unde, mâine la odihnă stai.
Lasă-n urmă amintirea, unui om plin de dreptate
Şi din cele dăruite, cerul sfânt îţi face parte
Eşti un bob ce odrăsleşte şi cu grijă face spic,
Vine secera şi taie, până n-a rămas nimic
Şi porţi tolba suferinţei, cântând lumii partituri,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii nu se înlocuiesc

Fraţii, nu-s de înlocuit, nu se vând şi nu se schimbă,
Să priveşti la ei în suflet, precum te vezi în oglindă
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te loveşti
Uită, iartă şi ia seama, cât sunt vii, să ţi-i iubeşti.

Nicăieri în lumea asta, n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui şi ochii tăi, au acelaşi dor a-şi spune
Să laşi orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.

Pe pământ şi pe avere, să nu faceţi judecată,
Că nu poţi răscumpăra, omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ţi-o cere fratele,
Mama a împărţit la toţi, grija ei şi laptele.

Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Şi nu-ţi iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ţi place ţie,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul mamei

Copiii mei eu voi pleca, curând să-mi aflu, tihna,
Voi să-mi aprindeţi cât puteţi, la capul meu, lumina,
Fiţi buni, cinstiţi, orice să vă iertaţi,
Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre fraţi.

Să-mi faceţi când aveţi cu ce, în curte masă, mare,
Şi daţi un strop din via mea, să închine fiecare,
Pune-ţi bucate din belşug şi vreo câţiva, colaci,
Chemaţi să vină! Zâmbitori, pe goi şi pe săraci.

Nu vă certaţi pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,
Şi voi plecaţi copii mei şi aveţi doar un mormânt,
Lăsaţi deoparte lăcomie şi amară duşmănie,
Iubiţi-vă şi fiţi ca fraţii şi bine o să vă fie.

Iar la icoana Preacuratei, să puneţi, busuiocul,
Că m-a vegheat viaţa toată, mi-a ocrotit, norocul,
Să nu lăsaţi portiţa mea copii să ruginească,
Ea ştie cât v-am aşteptat, cu ochii pe fereastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un drum bătut de ploi

Pe-un drum bătut de soare şi de vânturi şi de ploi,
Azi m-aş duce chiar pe jos, să-mi iau anii înapoi
De-o parte şi de alta, înflor pomi şi năsturei,
Cât-am ajuns cu privirea, m-am ascuns de dor în ei.

Venea încet un bătrânel, sprijinindu-se-n ciomag
Şi-aş fi vrut să-i spun de mine şi de codrul meu de fag,
S-a uitat aşa îndelung, când râzând i-am dat bineţe
Însă nu m-a cunoscut! Vinovată, bătrâneţe!

Ori sunt eu că-i vreme multă, de când n-am călcat prin sat,
Sau de-atâtea gânduri mii, chipul meu o fi schimbat
Şi l-am întrebat sfioasă: Nu-ţi mai aminteşti, bădie?
Eu sunt fata ce-ţi cerea, struguri aromaţi din vie?

S-a uitat la mine atent şi m-a mângâiat pe frunte,
Doamne! Ce trecură anii! -s vederile mărunte
După vorbă, eşti de-a noastră, dar purtarea ta-i străină,
Locul unde-ai fi trăit are partea lui de vină!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luleaua uitării

Pe un colţ de policioară, şi-a lăsat bunu'luleaua,
Într-o ceaşcă fără toartă, s-a uscat de demult cafeaua
Un ziar vechi, mototolit, a cules pulberea vremii,
Iar icoana din perete, parcă-şi murmură vecernii.

Un păianjen a ţesut pânză peste masa mică
Vine vântul, pe-un geam spart şi din joacă i-o mai strică
Un ceasornic tace-n tindă, cu limbile înţepenite,
Pe-o hârtie îngălbenită, cineva a scris cuvinte.

Parcă seamănă a rugă, sau o listă de bucate,
N-a mai apucat se vede, să le-nşiruie pe toate
Şi din umbra unei uşi, parcă face semn ciomagul
Cheamă, ceartă şi aşteaptă, doar s-o înturna moşneagul.

Pălăria găurită, zace-n prispă aruncată
Nimănui nu-i trebuieşte şi se rupe nepurtată,
De s-ar face vremea aceia, când era unchiaşul tânăr
Toată supărarea casei, ar duce-o râzând pe umăr.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul nopţilor

La fereastră, vin buluc, visele din lumi sihastre,
Biciuind cu nostalgie, toate gândurile noastre
Şi-n arpegii lăcrimoase, fulgerul loveşte fulger,
Lângă tâmplele iubirii, picuri de-aşteptare-mi sânger.

Timpul, parcă-ncremeneşte suspendat de nori şi vânt,
Printre stropii pribegiei şi eu vis şi ploaie sunt
Ce-o să-ţi bată în ferestre, lăcrimare repezită
Din adâncuri, fiara clipei, din blestem va fi trezită.

Şi voi picura etern, peste lume, nopţi şi gând,
Tu, aşteaptă-mă-n odaie, de iubire fremătând
Pe-aşternuturi de mătase, dorul meu să odihnească
Niciun murmur, nicio şoaptă, de trecut să amintească.

La fereastră, vin vrăjite, iele, zâne, ursitori,
Şi petrec în dans nebun, până când se pierd-n zori
Mie-mi pare că-s aievea şi mă las în lumea lor
Pic cu pic, se-adună-n suflet, alte picături de dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu...

Să nu ţipi, mi-a spus iubirea, c-am ajuns pe-a vieţii creangă
Uite, dorul cum se duce şi-apoi vine, tot aleargă
Dintr-o clipă, nasc o sută şi din sută, vine-o mie,
Doamne, lasă-mi primăvară, să mi-o cos cu drag pe ie.

C-am promis demult, demult, drumurilor mele, punte
Şi le-am străbătut pe jos şi n-am plâns că mi-ar fi multe,
Şi-am văzut crescând lăstarii şi pe câmpuri, florile
Am dormit sub cerul nopţii şi-am zâmbit cu zorile.

Să nu ţipi, zicea iubirea, când am prins-o de mijloc
Că m-aşez în sân la tine şi prin suflet mi-aflu loc,
Şi-am tăcut precum pământul, când îl ară şi-l prăşesc
Dar am învăţat că-i vară şi frumos, doar când iubesc.

Şi mai ţip aşa de drag, să mi-aud prin vise, glasul
Când alături, e iubirea şi cu mine-şi ţine pasul
Înfloresc pe crengi de măr, bucuriile, de-a valma,
Tot mai dulce-i fericirea şi mai strânsă-mi ţine palma.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte şi taină...

Vreo cinci vreascuri, ard pe vatră, o ulcică fierbe-n spuză,
Lângă scară, latr-un câine, la o vrabie ursuză
Un papuc e ros în bot, celălalt, nu are talpă,
O bătrână, o icoană, uşurel prin curte calcă
A dus apă şi grăunţe, la o mână de găini,
Un cucoş, cucurigeşte, cu ambiţie-n vecini
Dinspre munte, bate vântul şi curând începe ploaie,
Fuga, fuga, zice biată, m-oi ascunde în odaie
Şi să plouă, să reverse, Domnul, ale lui potoape
Eu mi-am terminat pe azi şi mă pregătesc de noapte.
Să nu uit de oala aia, că de nu, mâine postesc
Doamne, lasă-mă aşa şi din suflet mulţumesc!
Că de-mi pot purta de grijă, mai fac umbră pe pământ
Căci în palmele zidirii şi eu pulberea îi sunt
Şi târziu, când somnul strânge împrejurul ei visarea,
Vin din lumi necunoscute, îngeri, binecuvântarea
Iar pe vatră au rămas, doar cenuşa şi cărbunii,
Peste care se coboară, pe-o fereastră, raza lunii
Şi par umbre însufleţite, toate câte-s prin căsuţă,
Liniştea e-aici stăpână, zână tainică, desculţă

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!