Doina Postolachi

Jorge: Oricine nu are visuri trebuie să caute în inimile altor oameni şi să aleagă ceva care să-i placă. Să aleagă cu sufletul. Sau noi, visătorii, trebuie să căutăm oamenii care nu au visuri şi să le plantăm visurile noastre sub o formă sau alta, altfel, sufletul unui om, fără visuri, moare.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, Timpul nu vindecă rănile, nu. Speranţa. Ea vindecă. Speranţa este mai puternică decât Timpul. Speranţa poate opri Timpul în loc chiar. Timpul nu are aceeaşi putere asupra Speranţei. Timpul nu o poate opri. Nu i se poate opune. Întotdeauna, există o speranţă pentru ceva. Altceva. Altcineva.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E sezonul de încrucişare a rimelor
prin împerechere.
E vremea pentru noi poeme.

Femelele-Metafore
saltă să-şi depună icrele
pe foi de carte,
ca nişte frunze aplecate.

Ajunse la maturitate,
sensurile
vor concreşte,
subântelesurile
vor creşte,

alunecoase,
ca solzii

pe cuvinte-peşte.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karen: Dar oare lumea se mai întreabă de unde vin poveştile? Or fi alte realităţi care îşi cer dreptul la venirea pe lume şi au un loc al lor în lume? Există locuri pe pământ, unde oamenii îşi împart cerul, pământul, vieţile, cu personaje de poveste. Lumea încă e frumoasă, pentru că se mai nasc poveşti.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se nasc bolnăvicioşi sau capătă o boală incurabilă sunt oamenii care au resurse de o bogăţie interioară rară. Iar însemnul destinului e tocmai acea neputinţă a corpului, care îi somează să petreacă mai mult timp cu ei înşişi, pentru a accede la resursele interioare de bogăţie şi a le valorifica.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca şi cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când şi, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca şi cum ai scrie din lipsă de ocupaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine este să mergi pe două picioare. Şi ce binecuvântare sunt să ne poarte prin viaţă. Şi cât de puţină atenţie şi importanţă le dăm. Şi cât de puţină apreciere. Şi încă mai puţină recunoştinţă. Iubiţi-vă picioarele. Aşa cum sunt, atât cât le avem. Sunt minunate. Sunt divine. Cinstiţi-vă picioarele.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte găsi, în vicii, un sens al vieţii. Ceva pentru care voi să se trezească mai devreme, la fel, cum voia să doarmă cât mai puţin sau deloc: pentru a se încărca de forţe noi, din insomnii. Era ca şi cum şi-ar fi hrănit copiii adoptaţi. Ea îşi hrănea viciile cu dragoste, iar ele o răsplăteau cu viaţă.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă ne putem crea, întotdeauna, a doua şansă. Poate că atunci când ea e peste puterile noastre, unica modalitate de a ni se întâmpla, poate fi din... neatenţie? Poate că, dacă, în prezent, este peste puterile noastre, să ne creăm o a două şansă, ea ne apare dintr-o miraculoasă neatenţie din trecut?...

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea denumi facultatea bolii mele "Lecţii de Viaţă", cu specializarea pe "Vindecare prin scris" sau, ca şi posibilă meserie viitoare: să prescriu reţete, în formă lirică sau prozaică, şi să împart tablete pentru terapia sufletului, elaborate după formule proprii şi testate, bineînţeles, mai întâi, pe mine.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!