Lista completă, pagina 5
Nimeni nu poate regiza așa ceva. Dar viața da, fiindcă viața nu are nevoie de studii regizorale, de scenarii și de platouri de filmare luminate a giorno. Apropo, viața nu trage niciodată duble, poți să reții ideea și să menționezi numele meu alături de ea, Pictorul fără Noroc, ha, ha!
Cristian Lisandru în povestirea "Cetatea" (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din toate durerile omenești eu mi-am tăiat felia cea mai groasă. Pe urmă am perpelit-o la foc mic și am mușcat din ea. Cu poftă.
Cristian Lisandru (24 iulie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem la dispoziție câte un apus de soare pentru fiecare zi a vieții noastre... Trebuie doar să ne facem timp pentru a privi către cer.
Cristian Lisandru (21 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când suntem înecați de lacrimi plătim impozit pe suflet și chin.
Cristian Lisandru în Lacrimi (8 octombrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propun să ne luăm la trântă cu viața, atunci când este cazul. Măcar avem iluzia că nu ne-am predat fără luptă.
Cristian Lisandru în Puzzle (aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb. Buzele sângerii sparg monotonia imaculată, eu mă apropii de ele și le sorb toată setea de dragoste. De sub paltonul lung până la glezne, inima ta bate furibundă, iar buzele înroșesc noaptea albă în timp ce devenim, tăcând, un singur om de zăpadă.
Cristian Lisandru în Alb (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rezolvat atâtea enigme în unele nopți, am trecut prin atâtea aventuri și mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranțe și porți de vis absurd, încât, atunci când viața și-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri și m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.
Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexplicabila părăsire a eșafodului
singur se trăsese pe viață
ca pe o roată
supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze
mulțimile amuțiseră
gâtuite de mirare
călușul tăcerii le înfundase gurile
nu e bine
nu așa
(strigase călăul care nu înțelegea
cum o victimă își poate lua moartea
în propriile mâini)
nu te poți tortura singur domnule
numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții
unele extrem de dureroase
desigur
cei prezenți în fața eșafodului așteptau
doar doi porumbei gângureau
indiferenți
(pene de alb
geamăt de roșu
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 iunie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicia nu verifică niciodată pașapoartele.
Cristian Lisandru (26 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăpăturile din pereți sunt ridurile caselor.
Cristian Lisandru
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cristian Lisandru, adresa este: