Cicerone Theodorescu

Prieteni la nevoie

Necazurile când or să te pască,
Prietenii zadarnic i-ai chema
Să-ţi stea alături, la nevoia ta.
O, cât umor e-n spiţa omenească!
... Prieteni - la nevoie - vin destui,
Dar fiecare, la nevoia lui.

hexagramă de Cicerone Theodorescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eforie

Sub stele pârguite ca boabele de strugur
Corăbii, blocuri albe... Îţi urcă-n pânze vântul,
Iar noaptea-auzi la geamuri maternul mulcom murmur
Al mării, dând în leagăn - ca pe-un copil - pământul.

poezie de Cicerone Theodorescu din Oameni şi dragoste (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul an de şcoală

Primul an, al meu, de şcoală!
... Cei mai mici, băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri...
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Stau ca florile-n răzoare
Cărţile, pe policioare...
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinşi şi gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, ştie să te-asculte
Şi te-nvaţă şi te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E şi-n tine o grădină
Şi-n fereastră-i mai lumină.

Floare roşie, floare-albastră,
Ai intrat şi-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogu Pintenogu

Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!...
Prin ogrăzi şi prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!

Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu',
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile când o să te pască, prietenii zadarnic i-ai chema să-ţi stea alături la nevoia ta. O, cât umor e-n spiţa omenească!...
Prieteni, la nevoie, vin destui, dar fiecare la nevoia lui...

citat din Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciufa

Surioara mea cea mică
Plânge. Nu mai vrea nimica.
... A-nţepat-o vreo urzică?
Sau, o fi pisica?!

Hai la ea în curte, fuga,
Las caietele pe masă.
Dar ea vine ca zvârluga
Iute, mânioasă.

Strigă: – Ciufa! Ciufa aia!...
Albă-i sora mea, ca rufa.
După fân, und ee claia,
Se ascunde "ciuaf".

Care ciufă?... E o cloşcă.
Surioara speriată
Avea-n mână o piroşcă...
N-o mai are, iată....

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluviu de tăcere
Văzduhul luminându-l,
Când şoapta zilei cere
Tălmaci să-i fii, cu gândul.

catren de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triunghi de argint, cocorii

Masele-n zabala de-otel; incheietura
Patrunsa de catuse. Strivit fiece os;
in fiere (si ea calda) se mai clateste gura
Si doar sudoarea trece cutitu-i racoros.

in clocot, deznadejdea ca fonta in cuptoare,
Zbatuta-n fum si flacari, topita prea-ndelung,
De nimeni priceputa, netrasa in tipare -
Tirziu, cine va sti-o mestesugi in strung?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoimul

Şoimul tresare-n zbor, ameţit.
În beţia de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - şi risipit.

Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roşu, cald şi apus,
Dar nempăcat se-adânceşte în sus
Şoimul cel mic peste stâncile goale.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!