Lista completă, pagina 5
Lupul urla sus și tare
Lupul urla din frunze
- cina lui de taină -
parcă-n pene-ascunse:
codrul n-are haină.
Coaptă-i zău fătuca
- gata-i de cules -
tot jucând ea țurca
păianjenii-o țes.
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimile versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i știut. Femeile nu pot râvni decât la o situație sigură. Situația asta o dată câștigată, inima și frumusețea sunt puse deoparte; nu rămâne decât disprețul rece, din care se hrănește căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aș fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simțitoare, ca niște ruguri.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obârșii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;
E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de ghețari hieratici, și spițe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căință beată;
U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți, de alchimie;
O - trâmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Boemă (fantezie)
Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înșiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foșneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum șezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simțeam pe frunte roua vin amețitor,
Și când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulapul
E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneții blajină-nfățișare.
Cum stă deschis, își toarnă în umbră ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-amețitoare.
În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănțică,
Dantele vechi, și cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.
Găsești medalione, șuvițe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.
Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Și-ai vrea să-ți spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îți deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o seară am așezat Frumusețea pe genunchii mei - și am găsit-o amară - și am înjurat-o.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Cântecul celui mai înalt turn
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ți arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osânda lui Tartuffe
Tot zgârâindu-și inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Și știrbă, mestecând misticării, -
Un pișicher de-ureche-l prinse zdravăn
Și, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd și reavăn
Veșmântul cuvioasei lui chemări.
Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nșirau - mătănii. Palid tare,
Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulțumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.
poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
(De fericire steaua plânge)
La ureche-ți plânge steaua -
Infinit de sus și până jos;
- Sânii își ridică neaua -
La rănitul de frumos!
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea nu are vârstă. Omenirea se strămută, atât.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Arthur Rimbaud, adresa este:
