Ancuţa Morar

Rugăminte

Eram doi bătrâni care-şi vorbeau
despre pierderi şi nemernicie,
despre nuci, castane, în ţiplă păstrate, în
vreme.
Şi mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi şi bastoane,
necuviinţa şi hainele negre,
şi hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
striveşte-mi dimineaţa şi trenurile,
cu prea multe vagoane,
şi orice zi în plus,
şi kilometrii.

Mâine o să am două migrene.
Una blândă şi una...
una vrei să o primeşti tu?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!