Ancuţa Morar

Rugăminte

Eram doi bătrâni care-şi vorbeau
despre pierderi şi nemernicie,
despre nuci, castane, în ţiplă păstrate, în
vreme.
Şi mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi şi bastoane,
necuviinţa şi hainele negre,
şi hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
striveşte-mi dimineaţa şi trenurile,
cu prea multe vagoane,
şi orice zi în plus,
şi kilometrii.

Mâine o să am două migrene.
Una blândă şi una...
una vrei să o primeşti tu?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crisalida

toate plajele din goa strânse într-un cocon de mătase
ca dintr-un poem deşiri firele umede ale iluziei
în gât e setea nebună de a găsi zbaterea aia
de animal prăpădit cu dinţi ascuţiţi
care şchioapătă în spatele turmei
după ce sorbi singurătatea monstruoasă
a unei mări îngheţate în marmura iernii
încă ţii în căuşul palmelor fluturele cald
te lovesc toate obligaţiile de peste tot
şi dintr-o dată începi să însemni ceva

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

în piept un marş triumfal
o fărâmă de nothing else matters sub talpă
striveşti într-un pogo
greierii care ţi-au intrat
în ureche
schimbă-te
chiar dacă rozi toate zăbrelele cuştilor
ursului polar îi e dor de casă
blana murdară se curăţă
când cineva te pune ca un exponat
în târgul de vechituri
ţiganca asta îşi face safteaua cu tine
şi ai noroc să ajungi
pe mâinile unui copil cu ochii albaştri
mica ta plută de gheaţă din sânul familiei
în irisul lui

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk love

când oamenii au nevoie rapid de iubire
ca de o masă la mcdonald's
între ei apar acele pânze subţiri
se ascund în valize moderne pietroaiele
un zâmbet casual leagă prietenii just for fun
mici musculiţe bâzâie pe ecran
pătează un trecut prea lacom să răpească
dimineţi pline de linişte din viitor
un meci care nu se mai încheie
o ţestoasă care nu iese din carapace
tineri amestecaţi în infuzii de iasomie
respiră de două ori mai mult oxigen
aleargă cu sufletul pereche spre un drum fără E-uri

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalizare

într-o singură piatră
mişcarea galileo galileică
sub impulsul respiraţiei noastre
ne cristalizează aripile
în atomi de siliciu albastru
nanoparticule din inimă
navigatori fără ceasuri
prin toate venele calde
calătoresc spre tine
pentru totdeauna în ultima cădere
vom fi materie ocrotită de lună
ne vom transforma în pământ
din care copiii noştri
contruiesc casa speranţei
în lumea de dincolo
afară e lumină îmi sparge retina
încă de pe acum iubesc anorganic
tot ceea ce va rămâne din tine

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Mă întrebam dacă oamenii liberi sunt accesibili
Dacă se opresc să stea cu tine de vorba şi să te mângâie
Eu dacă aş fi liberă aş alege să nu fac
Mare parte din lucrurile pe care le fac acum
Eu dacă aş fi liberă nu aş trăi ca o sirenă într-un pahar cu apă
Libertatea de care mă bucur acum
Şi cu care nu ezit uneori să mă mândresc
Seamănă cu cea a unui peşte într-un borcan închis ermetic
Şi aruncat între talazuri
Prin sticla borcanului se văd mii de ochi roşii
Din care tâşneşte frustarea unor idealuri marine ratate
Puterea ochilor roşii nu omoară peştii
Îi chinuie scoţându-le mental solzii
Unul câte unul

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia simplităţii

Îmi dau seama
că nu pot să ţin ritmul
cu oamenii care bat pasul pe loc.
În goana după fericirea perpetuă
sunt trasă de picior
în cascada timpului,
în plină eră a grabei.
Îl invidiez pe bătrânul din junglă,
el are timp să înveţe orice,
are timp sa doarmă un somn fertil,
să cureţe pe îndelete coaja unui fruct,
să observe semnele trecerii in albia râului.
Are timp să nu îşi propună nimic.
M-am îndepărtat de verdele crud.
Simplu,
în câteva nopţi
în care visele se iveau tot mai pale,
în câteva dimineţi cu alegeri
între nuanţe de confort aparent,
pe care nimeni nu are timp să le distingă niciodată prea bine.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişând pe cel mai trist dintre străbuni

una dintre mamele mele
cred că bătrâna cea mai nebună
îmi tot apare în vise
poate n-ar fi ea
ci poveştile despre ea
nici măcar nu sunt o invenţie
cum îşi smulge părul din cap
aflând că singurul fiu
plecat la război
atârnă într-o pădure
şi ştii cum e senzaţia aia
că vrei să îl strângi la piept
ca pe un copil
pe cel mai nefericit dintre străbuni
ei bine, trebuie să înveţi
că trista amintire e o pasăre
zboară picurând sânge
pe acoperişul inimii tale
trebuie să continui
să mânuieşti cuţitul care taie pâinea

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micile miracole

Miracolul e că nu s-a întâmplat nimic
Miracolele nu întrec aşteptările
Celor care le vânează
Nici nu se prezintă sub limita acestor aşteptări
Altfel nu s-ar mai numi miracole
Apar când eşti mai puţin pregătit
Când îţi faci un rost din a aştepta
Azi îl aştept pe mâine
Mâinele vine
Iar mirarea mea se cască lângă un gol
Un scaun, un atelier, un pahar, o stradă
O femeie goală stând pe un scaun
Un atelier gol în care a fost cândva mai multă viaţă
Decât în oamenii care au traversat ani în şir
Această stradă
Prima închinare poate fi un miracol fatal
Pentru un pahar care a stat gol din fabricaţie
Tot ce trăim acum e un miracol
I-aş zice miracol-ca-suport-al-supravieţuirii

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul luminii

Suspendată e vremea aceasta, sub clopote,
Cântecul luminii tresare în lungi lumânări,
Padurea se-apropie, munţii se-nclină
Sub cerbii cu coarnele tinere-n nori.
Uitate sunt clipele, carnea, părerile vitrege,
Respiră doar doruri îmbrăţişate de lună,
Faguri de miere sunt soptiţi în cuvinte,
Bucăţi aburinde de timp se împart în tăcere.
Ninge oblic cu suveniruri, pe buze uscate,
Pe mintea din inimă, senin, grav, uneori cu curaj,
Se aduc în templul firav, covoare la fiecare etaj.
Pâinea din soare se frânge, iar corpuri cereşti,
Coboară din când în când să anunţe
Cum împăcările sparg zidul de gheaţă,
Cum se destramă culorile şi, în minim deranj,
Toate prevăd că albul va ieşi, din nou, la lumină.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!