Traduceri de Valeriu Butulescu, pagina 10
Neîntâlnire
Nu ne-am întâlnit cu tine
La inaugurarea monumentului lui Brodski,
Unde se împărțeau cireșe în cornete din ziare...
Erau acolo versuri și șampanie pe jumătate caldă,
Multe rochii, costume și pălării.
Cum puteam să te zăresc printre ele?
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puștoaica
Nu eram interesată
Să compun strofe,
Ritmuri și rime.
Nu doream
Să jonglez
Cu imagini și metafore.
Mai bine le-aș fi aruncat pe podea
Ascultând
Murmurate căderi.
Doream să fiu o aprigă puștoaică
În lumea corurilor celor adulți.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
limba maternă
îți intră în suflet
odată cu laptele mamei tale,
cu basmele de pe buzele bunicii,
cu sfaturile
bunicului și tatălui,
cu dragostea
fraților și surorilor,
dar dacă ești
atât de diferit
învățarea limbii
neamului tău,
este posibil
să te facă
un om fericit?
poezie de Stanislav Li, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
M-am comparat cu copacii
Iar aceștia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.
M-am comparat cu copiii.
Au crescut și m-au părăsit.
M-am comparat cu bărbații.
Au plecat să-l caute pe Dumnezeu.
M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.
Orizontul nu mai asigură nimic.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine moartea
Când părăsesc această lume
papa, regele președintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristețe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou
Când moartea ne răpește
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbușește peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui
poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două paralele
Ceea ce s-a petrecut între ei doi
în general n-ar trebui să se întâmple
dar lor li s-a întâmplat
Sunt ca două drepte paralele
care accidental s-au întâlnit
De unde ea a tras concluzia
că este la infinit
că aceste drepte doar acolo
se întâlnesc
Și dacă ea le-a întâlnit
e clar că nu poate fi
în altă parte
poezie de Ludmila Janusewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoiește ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândește, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă și atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziș, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrățișează și luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
chiar și atunci (mai ales atunci) când ți se pare că
toți zeii te-au părăsit - închide ochii apoi deschide-i larg
chiar dacă un înger de serviciu (paznic) rămâne lângă tine
răspunderea lor nu este egală cu obișnuita noastră
solidaritate comună
pizma și invidia le sunt necunoscute de aceea înainte
de a ridica glasul împotriva judecății divine inspiră adânc
gândește-te la adevăr milostenie și frumos
și la nimic altceva că nu-ți este dat mai mult decât mai mult
poezie de Magdalena Wegrzynowicz-Plichta din Artefakty (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere și plictiseală -
brățări și inele inutile, hârtii
cu scris strâns și nepăsător de medic;
și o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinței de a minți din dragoste.
poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste tristă
Acolo va fi un ornament tătărăsc,
Cerul rece al Stokholmului,
Scara în spirală care duce
La etajul trei
Al unei case cu patru etaje,
Dar aceasta înseamnă obligații.
John, care înoată trei ore
Zilnic în bazin,
Un volum colorat, cu versuri de Arthur Rimbaud
La capătul drept al mesei,
Iar masa, acoperită cu piele maronie,
Zăpadă multă
Și poveștile triste ale lui Lingren...
În această carte nu va fi nimic
Despre cauzele isteriei mele
Și despre atât de vesela insomnie
Despre piezișele priviri îndreptate spre mine
Și despre atât de plictisitoarele concluzii.
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
