Lista completă, pagina 48
Joacă-te
Eu plâng... tu râzi șăgalnic, să mă-mpaci,
Te-ntreb de mă iubești... zâmbești și taci;
Te joci... deși știi că eu altceva aș vrea...
Joacă-te cu mine, nu cu durerea mea!
Tumult de gânduri triste îmi trimiți,
Răspuns la sute de-ntrebări, eviți,
Mă zbat în gol, m-apasă acest jug greu;
Joacă-te cu mine, nu cu gândul meu!
Teama că te pierd m-inundă sufletul,
Iar în mine-a amuțit și strigătul,
Habar nu ai că jocul tău e chinul meu,
Joacă-te cu mine, nu cu sufletul meu!
În pieptul meu bat tobe-n ritm nebun;
Spune-mi, ce vrei cu mine? Mă supun!
Vorbește-mi blând și, mai ales, nu m-alunga,
Joacă-te cu mine, nu cu inima mea!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Leliana Rădulescu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Uniți
Eu știu că mie nu-mi poți spune "te iubesc";
Prea des și prea ușor l-ai spus până la mine;
Dar ce înseamnă "a iubi" abia acu-nțelegi:
Numai eu ți-am predat iubirea pas cu pas,
Fiindcă numai eu știu cum meriți să fii iubit
Și numai tu mă vezi dincolo de măști și sulimanuri!
Pentru ce simțim noi, nu s-au născut cuvinte,
Pentru ce dorim noi, n-a fost creată-o lume,
Pentru ce cuplu formăm noi, nu există mariaj,
Totul e prea banal pentru simbioza noastră!
Între noi e o veșnică luptă cu bulgări de zăpadă,
O bătaie cu perne, un duel de cuvinte,
Ce ne despart zilnic, dar ne unesc permanent,
Într-un perpetuum colorat, într-un carusel muzical,
Iubirea ce nu seamănă-a iubire
Și nu seamănă cu nimic din ce există,
Ne topește lent, dar flacăra ei ne ține-n viață,
Despărțiți... dar totuși, strâns uniți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Leliana Rădulescu despre viață
Te desfid, Co-Vid, face-te-ai vid
Când să fie-anticipate,
Când s-avem și noi de toate,
Veni virusul perfid,
Pe numele său, Covid!
Nu poți duce adălmașu',
Nu mai dai mâna cu nașu'
Și nici cu ceară picată,
Soacra nu se dă pupată!
Pe net, căutând scăparea,
Te apucă disperarea:
De la rigă la opincă,
Lumea face caterincă!
Cum să te trezești râzând,
Când vezi lumea derapând,
Mor oameni, e vai și jale,
Omenirea-o ia la vale!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt Graal
Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraș cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.
Un gând frugal
Și anormal,
În mintea lui de animal,
Încolți, ca un vis astral:
Ar fi vital
Și genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.
El, cerebral,
Inițial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubită țară, ce-ai ajuns!
În România mea de glorii -
Frumoasă și sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.
Acei ce-și dăltuiesc averea,
Tot înșelându-i pe cei mulți,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiți de virtuți!
Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la niște "poame",
Nu doar că nu se-mbogățesc
Ba mai mult, pot muri de foame!
Pentru vacanțe se găsesc
Locuri mirifice o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepedepsit
Mă mișc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.
Acum văd totul ca prin ceață,
Văd viață a mea nu e viață,
Mașină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.
Cerul mi-e lipsit de soare,
Țărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.
De ce-ai promis un Paradis
Și apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Borș de vorbe
Toacă melițe absurde, fără rost și fără șir,
Ce le-aș astupa eu gura, cu lucernă și cu știr!
La colțuri, radio-șanțuri ce transmit necontenit
Știri ce nu interesează, dar pe unii-i dor cumplit!
Din guri strâmbe curg blesteme, în tumult apocaliptic
Și din țeste fără creier izvorăsc schimbări, fatidic;
Lumea se îneacă-n vorbe, nu alege, nu discerne,
Le amestecă de-a valma, persistând greșeli eterne.
Mii de epigoni prolifici, sufocând literatura
Și-atâția postaci fanatici, omorându-și tastatura,
Politicieni de paie, risipind averea țării,
Schimbă legi mai des ca moda, partide - ca starea vremii!
Doar cei mulți trăiesc haotic, oprimați, fără putere,
Vorbele lor nu contează, sunt condamnați la tăcere!
Nu mișcăm în front, supuși, chiar de ni se umple coșul,
Noi, cei mulți și fără drepturi, vrând-nevrând, înghițim borșul!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara
Eu încă nu mi-am găsit gara;
Hălăduiesc tot mai acerb,
Îmi strâng avid la piept comoara
De vise-ntr-un buchet superb!
Nu, n-am să mă abat din drum,
Până la oaza mea minune,
Până n-oi arde pân' la scrum
Și eu și vise-om fi tăciune!
Nici nu mă plâng de drumul greu,
Nici de nămeții-nalți din cale;
De m-aș opri, n-aș mai fi eu,
M-aș îneca-n adâncă jale!
Voi, cei ce-mi puneți bețe-n roate,
Penibil e-al vostru efort;
Am s-ajung și pe brânci, pe coate,
Căci nu mă dau bătut nici mort!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra iubirii
Am scris povestea noastră cu lacrimi mari, de sânge,
Mi-am încuiat durerea în stâncă de granit,
Ecoul ei ar face și-un surdo-mut a plânge,
Trezind reverberații până spre infinit!
Am fost, întru vecie, condamnați la iubire:
Pereche-nepereche, în absurd univers,
Suflete împletite întru nemărginire,
Ce croiesc împreună amintiri de neșters!
Te-ai cuibărit domol, ca fetusul în pântec,
În gândul meu vetust, cu iz de crizanteme,
Aștepți o alinare și, ca de leagăn, cântec,
Ce să-ți adoarmă grija ce-mi porți din vreme-n vreme.
Destinul meu ironic mi te-a adus în cale,
Tu mi-ești cel mai străin, tot tu, cel mai aproape,
Mereu tânji-voi să m-arunc în brațele tale,
Din lacrimile mele, inima-ți să se-adape!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Leliana Rădulescu, adresa este:
