Lista completă, pagina 47
Faceți curat!
Uneori e mai sănătos
Să-ți bagi struțește capul în nisip;
Poți s-o-ncasezi oricum,
Dar fundul rezistă mai ușor...
Am vrut să-mi pun ochelari de cal,
Să nu mai văd nenorociri;
N-am găsit dopuri eficiente de urechi
Să nu mai aud plânsul lumii!
Am vrut să văd munții,
Dar să ignor prăpastia,
Să mă bucur de mare,
Fără plâns disperat de pescăruși...
De ce iubirea nu e de ajuns?:
De ce e moartea necesară?
Cineva, din când în când,
Ar trebui să facă în lumea asta curat,
Că uneori și aerul devine irespirabil,
Dar cine?
Tot noi, cei care-o murdărim,
Cu nepăsarea, indolența, ignoranța noastră!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Leliana Rădulescu despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Circumstanță atenuantă
Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec niște onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.
Vreau să-mi prelungesc viața; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit și răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunță fie noapte, fie moarte.
De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viața mea smintită și nebună!
Dacă fără preambul, viața ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aș acorda o circumstanță-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunțată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morți vii
Vaiet prelung răsună-n asfințit,
Smerite, clopotele-au amuțit;
Încremenit-a vântul în răscruce,
Bătrân pământ, povara abia-și duce!
Tot ce-a fost sfânt, s-a scufundat în noi,
E-n van, a mai da timpul înapoi;
În loc să fim ca fructu-n pârg, pe ram,
Ca poame, se usucă-al nostru neam!
Cei buni nu mai pot fi puși în valoare,
Cât timp cei răi îi tot calcă-n picioare;
Valoarea, azi,, e însăși nonvaloarea,
Răspunsul nu-i pereche cu-ntrebarea!
În nimic nu mai credem, și-n final,
Ne trezim fără niciun ideal,
Debusolați și orbi, nu găsim drumul,
Atât de mulți, dar nu contăm niciunul!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau și nu te uit
Nici acum, la despărțire!
Ca un muribund îți cer
O ultimă-mbrățișare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!
Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!
Să te-ntorc din drum acum
Aș încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Și-mi lași durerosul "dar"...
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Leliana Rădulescu despre iubire sau despre inimă
Lăsați-mă să plâng
(in memoriam Monica Vlăduț Neagu)
Când vreau să plâng, lăsați-mă să plâng,
Există dureri ce n-au alinare;
Crâncen, dacă din dinți și din pumni strâng
E fiindcă mă simt fulg într-o vâltoare!
Când ne luptăm pentru victorii mici,
Gata să ne distrugem, parte-n parte,
Uităm ce puțin zăbovim pe-aici
Și cum parșiv, pândește crunta moarte.
După ce legi ne selectează ea
Nu am aflat, într-un noian de veacuri;
E sigur doar că vine să ne ia,
Căci pentru moarte nu există leacuri.
Trăim haotic și nesăbuit,
Crezându-ne-ai destinului stăpâni,
De fapt, mergem pe muchie de cuțit,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor poeții
Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!
De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?
Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!
Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine Crăciunul
Vine Crăciunul înc-o dată,
De ce nu ești aicea, tată?
Eu nu mă bucur, simt o teamä,
De ce nu ești cu mine, mamă?
Cât aș vrea să vâ fac cadouri,
Dar voi mă priviți din tablouri,
Mi-e-atât de dor să v-aud glasul,
Tresalt, crezând că vă simt pasul!
Ce sărbători aveam cândva,
Chiar de lipsea câte ceva!
Azi, ce folos că am de toate?
De veselie nu am parte!
Ce dacă nu mai sunt copilă?
De când v-ați dus, mă simt fragilă;
E drept, sunt mai bogată azi în sfinți,
Însă mai săracă cu doi părinți!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-aș vinde
Aș vrea să-mi vând tristețea
Pe-un zâmbet de copil,
Căci, oricum, tinerețea
S-a-ndepărtat tiptil...
Eu mi-am prețuit anii,
Chiar dacă sunt vremelnici,
Disprețuit-am banii,
Ce pe-alții-i fac puternici!
Mi-aș da singurătatea
Pe-un poem sau pe-un zbor,
Dar nu-mi vând libertatea,
Nici dac-ar fi să mor!
Eu lacrimile mele
Le-am dăruit iubirii
Și-am iubit peste poate
Copiii, trandafirii,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia potrivită
Tu trebuie neapărat să mă cunoști:
Eu sunt femeia care te așteaptă,
Te-așteaptă și când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o rațiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are rațiune,
Nici rațiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înțeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac și fără sațiu,
Care devine mod de viață, când nu ești înțeles.
Tu trebuie să mă cunoști, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alții;
Dincolo de zâmbetele de complezență,
De gesturile mecanice și de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măștile,
Ca să-ți rămână ție pură, feciorelnică,,
Și care și-a înfrunzit sufletul și și-a înflorit inima,
Pentru a ți le dărui!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am dezrobit
M-am scuturat de lanțurile tale;
Ți-erau vorbele otrăvuri letale,
M-am dezrobit brusc, nu mi-a fost ușor,
Era să mor, rănile încă dor!
Iubirea ta era un jug de soi,
Cât ți-am fost prizonier, fără război,
Avidă de dragoste, ca de poame,
Tu-mi aruncai cât să nu mor de foame!
Inima mi-e meteorit arzând,
Căci n-ai știut să mi-o tratezi mai blând,
Spre minus infinit, cade haotic,
Va fi quasar în univers habotnic.
Mă scald în suferințe și lacrimi care ard,
Am vânătăi ce nu le ascunde niciun fard;
Destinul meu e ca și timpul probabil,
Se-anunță soare dar plouă implacabil!
Mi-ai fost stăpân, călău și temnicer,
Nimic n-aș îndrăzni să îți mai cer,
Cum aș putea să mai cred în minuni?
Și pe creier mi-ai lăsat leziuni
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Leliana Rădulescu, adresa este:
