Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Violetta Petre

Lista completă, pagina 32

Doamnei Ileana Vulpescu

Când plouă peste lume cu flori de liliac,
Cuvântul se coboară din glas de ciocârlie
Și se așază-n taină pe filele ce tac
Ca broderia fină pe româneasca ie.

Și curge precum râul curat de la izvor
Și-adapă setea noastră de zicere română,
Iar Doamna ce-l dezbracă de hainele ce-l dor
Îi mângâie tristețea și-l ține bine-n mână.

Apoi, mărinimoasă,-l împarte la săraci
Să le-ostoiască foamea de româneasca pâine;
Primește darul sacru, cu el să îți îmbraci
Tot golul din vorbire și zilele de mâine!

Sădește Doamna-n ceruri, albastrul din cuvinte
Și pe pământ cresc ramuri cu rod neprețuit;
Nu îl doboară ura, nici ploaie și nu minte
Cuvântul. Și rămâne averea-n vechiul schit.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia, ca un tot...

N-am averi... la ce sunt bune, când plecăm cum am venit?
Dar, am versul care strigă sau șoptește liniștit;
Înflorește-n primăvară de sub pătura de nea
Și se-mbracă în albastru, vara, sub sclipiri de stea.

Toamna, câteodată-și plânge, în tăcere, ploi de dor,
Când își pune straiul veșted peste rimele ce mor.
Apoi, cântă în colindă, pe sub bradu-mpodobit,
Chiar de Moș Crăciun nu vine, eu am visul împlinit.

El m-ascultă cu răbdare și rămâne unde-l pun,
Chiar de nu întotdeauna mă aprobă în ce spun;
Se foiește-un pic, dar tace și se-așază în poem,
Chiar de lacrima-l apasă și cuvintele îi gem.

Uneori se uită galeș și mă mângâie pe-obraz,
Când mă-nchid în mine însămi, ca-ntr-un rece Alcatraz;
Alteori zâmbește tainic, anilor ce au plecat-
Amintiri rămase-n urmă, ce-n album s-au așezat.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o zi mai râd a floare...

Azi arunc broboada sură și dau liber la coșmar,
Arunc lanțurile toate la fier vechi și-mi fac un dar:
Scutur pomii de petale și mă-mbrac în liliac,
Din lăstari de sălcioară coroniță am să-mi fac.

Pun narcise la revere și crăițe la mijloc,
O liubelie pe frunte și pe gene un boboc
De petunie albastră, ca albaștri ochii mei,
Să te cheme, să te soarbă. Și-n ureche brebenei,

Să-mi atârni, iubite, galben, purpuriu sau auriu,
Lângă tâmplă unde timpul s-a machiat în argintiu.
Și din iarba fremătândă ce se zbate pe sub pași,
Să-mi faci pat de noapte bună și-așternut din toporași.

Și să mă-nvelești cu tine-n dimineața de Florii,
Când eu, violetă-albastră, cu mireasma-mi te îmbii,
Să mai zăbovești o clipă, cât mai înfloresc în zori.
Apoi, poți să zbori, iubite printre cârduri de cocori.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E marți, din nou...

E marți din nou, ca un ecou al minutarelor placide,
În dansul lor amețitor, e o morgană ce ucide.
O cucuvea pe-un clopot sfânt mai umple-un blanc cu o solie
Și-mi intră moartea pe furiș și n-am nimic să-i dau bacșiș,
Am doar o poezie.

Pieziș citește câte-un vers și mă privește pe sub gene,
Mimează chiar un interes, pe sub privirile-i viclene.
E chiar frumoasă-așa cum stă, în straiul ei de-ntunecime,
Privindu-mă de sus, extrem ca o sultană de harem,
Strâmbându-se la rime.

-Aș mai putea să mai amân, să-ți termini visele nescrise,
Dar, să nu îndrăznești cumva, să-mi ții ferestrele închise!
Te caut, poate într-un an, dar chinul îți va fi mai mare.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi și mai ales să nu blestemi
C-am să te-arunc la fiare.

-De mi-a venit sorocul, zic, (prea multe semne-mi dau de știre),
Să nu mai amânăm nimic și fă-mă repede-amintire!

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adun tăceri într-un album de toamnă...

Și de mă lași să te iubesc cum vreau, vei ști cum e iubirea... niciodată nu îți voi cere din căuș să-ți beau nici libertatea, nici iubirea toată...
Să-mi spui ce vrei, minciuni și vorbe goale, te-oi asculta ca pe o simfonie, nimic în mine n-o să se răscoale, te voi certa, cum știu, în poezie...
De îți pătrund în gânduri câteodată, e că mă lași sa te ghicesc din toane... și de intruzie nu-s vinovată, doar mă strecor subtil cu etimoane...
Adun tăceri într-un album de toamnă, doar în septembrie mai îndrăznesc să strig, când în covor de frunze se întoamnă poemele ce tremură de frig...
De mă auzi, să nu-mi răspunzi în grabă, e luna când am voie să vorbesc, tu poți să-mi dăruiești doar o silabă din care orice vreau să intuiesc...
Și chiar iluzii de-mi prepar la cină, desertul e ceva ce știu doar eu și tu când raiul nostru din grădină-mi oferă mărul dat de Dumnezeu...
În versul meu te am întreg și-ntreagă îți sunt și rimă și metaforă îți sunt... acolo știu că îți sunt cea mai dragă, și cel mai adorabil amănunt...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă, dulce vătămare...

Ești frumoasă, Neiubito, ca un zâmbet de fecioară,
Ce își pleacă ochii minții printre curioși ce-ar vrea,
Să-ți culeagă toată poama de pe ram în plină vară
Și să-ți bea virginitatea într-o ceașcă de cafea.

Fluturi poalele în falduri, ce se mlădie alene
Pe-un picior cu talpa goală, mirosind a ruginiu,
Faci cu ochiul pohtei noastre, tremurând viclean din gene,
Amăgindu-ne cu toane de un roșu vișiniu.

Și ce mov ne-mbie gura să mușcăm din fructe coapte,
Ce te-mbracă pentru nuntă. Ce aromă de gutui,
Ne învăluie trezirea, după cea mai lungă noapte,
Când, de nurii tăi, Zeițo, încă suntem nesătui!

Că mușcăm flămânzi din tine, Preafrumoaso ești de vină,
Când splendoarea defilează, dezgolită de rușini!
Și ne amețești, Nebuno, cu mireasma-ți de sulfină,
De călcăm de bună voie prin scaieți și mărăcini.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă, dulce vătămare...

Ești frumoasă, Neiubito, ca un zâmbet de fecioară,
Ce își pleacă ochii minții printre curioși ce-ar vrea,
Să-ți culeagă toată poama de pe ram în plină vară
Și să-ți bea virginitatea într-o ceașcă de cafea.

Fluturi poalele în falduri, ce se mlădie alene
Pe-un picior cu talpa goală, mirosind a ruginiu,
Faci cu ochiul pohtei noastre, tremurând viclean din gene,
Amăgindu-ne cu toane de un roșu vișiniu.

Și ce mov ne-mbie gura să mușcăm din fructe coapte,
Ce te-mbracă pentru nuntă. Ce aromă de gutui,
Ne învăluie trezirea, după cea mai lungă noapte,
Când, de nurii tăi, Zeițo, încă suntem nesătui!

Că mușcăm flămânzi din tine, Preafrumoaso ești de vină,
Când splendoarea defilează, dezgolită de rușini!
Și ne amețești, Nebuno, cu mireasma-ți de sulfină,
De călcăm de bună voie prin scaieți și mărăcini.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când strigi, doar îngerii te-aud...

Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Și nimeni n-a-nțeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Și totuși n-ai cerut nici milă și n-ai cerut nici ajutor.

Și de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ți-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ți-ai construit castel din lacrimi și întrebări te-au troienit,
Să îți deszăpezească viața, nicio iubire n-a venit.

Mai înflorea câte-o speranță în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Și câtă frumusețe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Și câtă liniște și pace în glas de mamă-atât de cald!

Doar nopțile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihnești și să îl culci.
Clepsidrele-și vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde și oarbe la durerea, pe-un țărm de mare, implorând.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-aș fi piatră de pe râu...

Spune-mi stâncă cum de poți să nu plângi când bate vântul și te calcă în picioare și zăpada și pământul?
Nu te-am auzit țipând, nici n-ai blestemat destinul, că n-ai lacrimă și gând și nu știi ce e veninul.
Nici iubirea nu o știi, nu o simți, când floarea stâncii își înfige rădăcini chiar în colții tăi, adâncii...
Ploile te spală-ades, vremea te mai șlefuiește, dar tu taci cu înțeles, cum, pe mal, tace un pește...
Nu te răzvrătești când pași te lovesc cu dușmănie, stai cuminte și ne lași să dăm drumul la furie...
Pe sub ape te răsfeți, când te mângâie izvorul, ai atât de multe vieți, dar nu știi ce-nseamnă dorul...
Știu, că în tăcerea ta, șisturi cristaline cântă și numai tăcerea mea, în tăcere îți cuvântă...
Noi ne-asemănăm cumva,-n miezul tău dospesc cuvinte, cum în poezia mea sunt tăceri ce știu s-alinte...
Și răbdăm orice sudalmă, orice gând de neiertare, doar că tu nu simți nimic și pe mine-orice mă doare...
De-aș fi piatră de pe râu, aș avea o veșnicie să-mi țin versurile-n frâu, să rămână-n poezie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versul, ca o vină

Mă amendează cititorii, că scriu mereu pe-aceeași temă-
Poeții nu au cincinaluri și nici, când scriu, vreo stratagemă.
Îngenuncheați primesc cuvântul, așa cum vine de neunde
Și versul, cu sfială sfântă, de ochii lumii se ascunde.

Tu, cititorule, primește-l și dezgolește-l de pudoare
Și nu-l huli că-i melacolic și că tristețea lumii-l doare!
El doar aduce la lumină o frământare de o clipă,
Tu să n-arunci cu pietre-n zborul sau în rănita lui aripă!

Și de te-ai plictisit de lacrimi, condamnă toamnele la moarte,
Sau, la hotare, fă doar verii și primăverii pașapoarte!
Atunci vei vitregi pământul de hibernări vindecătoare
Și-ți va ofta albul ninsorii, gonit în zi de sărbătoare.

Iar tu vei mai purta pe umeri înc-un păcat. Muza nu vine
Înveșmântată la comandă, în ce te-ar încânta pe tine.
Ea e magie trecătoare, valsând pe muzică astrală
Și tu, un muritor, o, Doamne, vrei să-i ceri Muzei socoteală?

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 42 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook