Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Violetta Petre

Lista completă, pagina 31

Crăciun cu mine...

Te du tristețe, lacrimă de ceară, oprește-ți hoinăreala între gene și lasă-mi bucuria înspre seară să îmi pătrundă-n suflet și în vene!
Vin Sărbătorile, prilej de veselie și-n cuibul meu, de-atâta vreme-i jale și plâng secundele în poezie, agonizând în puncte cardinale...
Mai scotocesc prin amintiri... albumul s-a-ngălbenit de toamnele pribege... nu-i nimeni să-i modifice parfumul și de mirosul dezolant să mă dezlege...
De-ar mirosi a cetină în casă, poate s-ar mai schimba un pic decorul, dar bradul e în vis pe unde lasă doar năluciri ce-mbracă incolorul...
Un Moș Crăciun cam zdrențuit de vreme zâmbește dintr-un ochi într-o grimasă și parcă îl aud cum iarăși geme, că-i singur de Crăciun la mine-n casă...
Doar într-un colț de suflet, parcă strigă un rest de bucurie temătoare, cu ultima-i putere mă obligă să plec la colindat pe țărm de mare...
M-așteaptă pescărușii, marea-și cerne, ca-n fiecare iarnă dor de vară, îngenunchez și valul și-l așterne pe pustinicia mea atât de-amară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albastru 18

Nu-mi desface gându-n patru și să nu-mi pătrunzi intrus
Sub mască de idolatru, în genunchi ca un supus!
Te cunosc cum nimeni alta și să te ascunzi nu poți
Sub minciuna ta, unealta, ce o folosești cu toți.

Chinui adevăruri sfinte, ascunzându-le-n nămol,
Nuferi înfloresc cuminte și minciuna-ți dau de gol.
Jurământu-i vorbă goală și pe buze-i răstignit;
L-ai trimis ca o momeală, însă eu nu l-am primit.

Ți-am descoperit pe buze un sărut ce îl păstrai
Ca o rană de obuze, gurii mele să îl dai;
Eu i-am mirosit veninul și l-am îndreptat spre ploi,
Chiar de am rămas orfană de sărut și de noi doi.

Și în brațe, o ce brațe, aveai flori de liliac
Cu miresme să mă-nhațe, când de iarnă mă dezbrac.
M-am trezit la timp, iubite, și parfumul l-am simțit,
Cum pândea din violetul cu minciună otrăvit.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trece Dumnezeu în goană...

Cum se scutură bujorii, ca o ploaie-nsângerată,
Regretând amarul vieții efemere pe pământ!
Tot așa mă scutur, Doamne, cu privirea-ndurerată,
Când îmi picură din palme, mângâierea care sunt.

Pași grăbiți strivesc tandrețea dimineților albastre,
Orbi și surzi aruncă piatra și lovesc în rogvaiv,
Curcubeie-și pierd mirajul în tăcerile sihastre,
Unde doar un vers mai cântă în poemul meu naiv.

Și de unde să iau muza, când lumină nu mai este?
(A rămas un colț de lună, fără loc și căpătâi).
Trece Dumnezeu în goană îngrozit și calcă peste
O relicvă din geneză, chiar pe ziua cea dintâi.

Ridic fruntea pentr-o clipă... unde-s cerurile mele?
Calcă tălpile pe stele și pământu-i tot mai sus;
Au înnebunit quasarii prinși în mreje de lichele
Și planeta e-n derivă-alunecând înspre apus.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, vara ta... tu, iarna mea eternă...

Și de m-aș naște înc-o dată,-n vară,
Te-aș aștepta din iarna-n care ești.
Pe buze, ca pe-o strună de vioară,
Cu un sărut, adagio, să-nflorești.

Și i-aș cânta zăpezii să se-ndure,
Să mai aștepte-n ceruri un minut,
Atât cât să-nverzească-n noi pădure
Și vara să ne fie așternut.

Ninsorilor le-aș recita poeme,
S-adoarmă undeva în drumul lor.
Îți voi trimite-albastrul să te cheme
Aici, în dormitorul florilor.

Decembrie să plece în vacanță,
Să-ncuie gerul și furtuni în pod!
Cu luna lui cuptor, fă alianță,
Din iarna-n care ești să te deznod.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când se naște poezia, ca o doină-n pânza iei...

De beția poeziei și de freamătul pădurii
N-am să scap o veșnicie,-mi va rămâne-n cerul gurii
Gustu-acela de departe, ce în trup mi se strecoară,
Ca un ieri cu fremătarea fricilor de primăvară,

Când mă răscolește versul, ca un vierme de mătase
Și poemele se-ncuibă pe sub piele și în oase.
E-o durere-atât de dulce, când o rimă, carnea-mi frânge
Că îmi cântă-n ochi zăpada, înroșindu-se de sânge.

Ce delir valsează-n mine, cu extazul nebuniei
Când se naște poezia, ca o doină-n pânza iei!
Plânge frunza de mesteacăn, ce atinge ceru-n grabă
Și răspund numai în versuri, ploii care mă întreabă,

Cum și unde-și cerne muza mierea în cuvinte-alese
Și de ce se lasă ele, doar de gura mea, culese?
Poate-n lacrima tăcerii, a-ncolțit un bob de vină
Și-au înmugurit cuvinte în albastrul din lumină.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.

Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu jinduiesc la stele

Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Și nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar și-n Dumnezeu.

În suflet, crește un poem de jale-
Un muribund în atrii de oțel.
Au împietrit în mine madrigale
Și urlă lupii sfâșiind un miel.

Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai așez o lacrimă și-aș vrea,
Să-ncui ferestrele spre măști. Și mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.

Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare neexpediată

Frate, ce mai face mama, a ieșit de sub zăpezi?
Tata mai înjură floarea, adulând copacii verzi?
Ai mai fost pe la morminte, lumânări le-ai mai aprins?
Sau le-a măturat furtuna, ori tăcerile le-au nins?

Plânge mama, când ne vede cum ne dezrădăcinăm,
Fiecare-n altă lume, peste lacrimă călcăm.
Și ce crivăț ne desparte și ce iarnă-i între noi!
Nu ți-e frig de-atâta ură? Am rămas numai noi doi.

N-am avut copilărie, te-am crescut, te-am apărat
Și-a plâns mama dând în mine, când de tine am uitat.
N-aveam timp de joacă, frate, parcă n-aș fi fost copil-
Te aveam pe tine-n spate, tu iubit, eu în exil.

Suspinam în versuri, noaptea, adormind în zori pe-o stea,
Era clipa mea de joacă, mă jucam în lumea mea.
Și acum arunci cu vorbe, curge sânge când te-aud.
Cât erai de vulnerabil și acum,. cât ești de crud!

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vise pe tarabă

A rămas cuvântul searbăd, iarba a pălit cuminte,
Ca o dulce amintire ce se pierde inocent.
Mă dor brațele și versul de aducerile-aminte
Și mă doare talpa goală care mușcă din prezent.

Tace floarea cea de miere și cum ninge a-ntrebare,
Când atinge caldarâmul, ce-o așteaptă tremurând!
Îi prind galbenul pe umeri, ca să simt cum biata floare
Își așteaptă agonia și să o ascund în gând.

Parcă nici n-au fost poeții laolaltă, prinși în horă,
Versul parcă nu se-aude de atâtea depărtări.
Bate gongu-n buza vremii, anunțând din oră-n oră,
Că s-au rătăcit poeme, pe-anonimele cărări.

Îmi strâng valurile mării într-o salbă de cuvinte-
Au rămas mult prea puține pentru ce aș vrea să spun.
Țin clepsidra-n partea stângă, voi îmi tot umblați prin minte
Și pe fiecare-n suflet, tot încerc să vă adun.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...

Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară și îmi siluiești nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Și mă exilezi draconic și mă dai pe ușă-afară, în galop să-mi număr pașii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Și va înflori pe pulpă și pe sâni și pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre și în viruși de iubire dintr-o moștenire-astrală, nu din muze de import...
Poți să mă mai dori o viață și-ncă una, fără milă, nu-ți voi ostoi dorința de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele și luna, eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Că am verdele în vene și un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavolești
Și nu vei putea vreodată să m-alungi și să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cerești...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 42 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook