Lista completă, pagina 3
Tata
Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,
să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."
Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi ce a mai spus Eusebiu Camilar despre tată, despre primăvară sau despre ochi
Rămâi să mai ciocnim o cupă
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără alinare
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
... Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din țărnă sfântă, din țărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din țărna unui trup de fată frumos și cald ca trupul tău...
... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitați, nepomeniți de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din țintirime;
Și trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri...
Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îți sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porți de suflete pustii...
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei" (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.Vezi și Eusebiu Camilar despre timp
Luntrea aurie
Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?
Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...
Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drep deasupra noastră când ne oprim și noi!
O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,
Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eusebiu Camilar despre păduri sau despre noapte
Tata
Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,
să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc...
În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.
Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odată la picioare speram să ti le-astern...
Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eusebiu Camilar despre copaci sau despre Soare
Primăvara
Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...
Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...
Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eusebiu Camilar despre prezent
Nourul
Neguri sure lunecă pe zare
Scitii vin în siruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cerească
Îsi dejugă vitele să pască
Si le-njugă iarăsi cărăusii
Pe la răsăritul găinusii.
N-am avut aici nici car nici boi.
Când veti cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.
Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din "Însemnări iesene", nr. 7, 1 iulie 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea adevărată numai lucrurile statornice o pot făuri.
citat celebru din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoașterii dobândit prin îndelungata experiență.
citat celebru din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Eusebiu Camilar, adresa este: