Eusebiu Camilar

Vioara

Din ce copac fantastic, din mari si vechi paduri,
Ti s-a durat vioara cu timpul în nervuri –

Ca de ridici arcusul, usor, ca la un semn
Se redesteapta timpul încremenit in lemn?

S-a-ngândurat o clipa obrazul diafan:
Simteai ca-n lemn vioara cuprinde un ocean!

Din vastele-i întinderi profund sa poti sa cânti,
Îti trebuie furtuna grozava sa-l framânti...

De unde ai atâtea puteri de foc nestins,
Arcusul tau sa miste oceanul necuprins?

De-acum voi sti: adese când treci, tu porti solemn,
La subtioara timpul, încremenit în lemn.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea adevărată numai lucrurile statornice o pot făuri.

citat clasic din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Hei, timpule, opreste-ti odată pasii duri!
Centaurii trimite-i să roadă vechi păduri...

distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoaşterii dobândit prin îndelungata experienţă.

citat clasic din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
Să nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie clasică de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...

Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."

Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi să mai ciocnim o cupă

Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...

... Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău...

... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei" (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntrea aurie

Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?

Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseară se zăreşte, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Aşa ne urmăreşte de-aseară, pe-amândoi:
Stă drep deasupra noastră când ne oprim şi noi!

O, poate că din luntrea ce ne ţinteşte-aşa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,

Şi dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinţi şi noi.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

II

"Ferestrele sunt stinse... veţi spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –

Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –

Şi secete şi geruri oricât ne-ar măcina,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga inimii

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot...

Îl port pe creanga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân'la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!