Lista completă, pagina 2
Poem nescris
eu nu știu să mă petrec în ochii tăi,
m-am rătăcit de mult sub ninsoarea de vișini.
sub lumina împrăștiată
am trecut prin veșmântul de frunze,
încălțând sandale cu amprente.
silaba din verighetă pâlpâia într-o amețire
ca o scânteiere palidă încremenind zuruirea în spațiu,
marginile mele din ce în ce mai mici au încăput
într-un gol ce tot crește în tăcere.
petalele pălesc în finețea mâinii,
destinul e urcat pe oase,
tu-mi îngustezi gândul tocmindu-mă cu izul frunzelor verzi,
peretele meșterește mereu câte o ușă,
iar bucăți din albastru caută verticala frântă,
printre cuvintele ce vin ca o depunere pe foaia goală,
pentru poemul nescris încă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
toamna galbenă
îmi vopsește inima
golul rămâne
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
haina din cuier
ascunde AND-ul
nopților cu dor
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în pereții albi
rămân indicatoare
spălate de vis
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tăcerea-i de plumb
agățată de gestul
mâinii căzute
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
toamna clonată
cu blugii rupți în genunchi
iarba uscată
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarbă
Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieșit din abstract
dând largi ocoluri,
împărțind sfârșitul.
Sânzienele își acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am mers împreună
am mers împreună prin nori
ne-am reciclat pașii din singurătate
am trecut peste eroziunea reală
scanată vizibil în accesorii
am ars epuizați pân" la detalii
devenind fantome de fum
scrumul rămas a sărutat
copacul cu frunze vorbitoare
amiaza e tot albă
dar fără umbra verde plecată cu noi
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înalturile
înalturile sunt tot mai greoaie
ziua se-nchide tot mai repede
orizontul cade pe greieri
amintirile desfigurează
culoarea dragostei sau o aprind
luna-și trimite sărutul înghețat
copacii nu mai aleargă
în tunel luminița e stinsă la capăt
din vis te-ai spulberat ca o cometă
prin geamul deschis
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou
amiază palidă
călește metamorfoza inimii
ce-și schimbă culoarea
într-un decor pribeag
tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însuflețesc jarul nopții
din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Oana Frențescu, adresa este:
