Lista completă
Nu mai e timp
nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieșire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justițiară.
nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, așteptând degeaba,
ochii sunt spălați de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
și de iluzii pe frunza îngălbenită.
sunt într-o absență, pedepsită de viață,
vârtejuri înrămate încremenesc în spațiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea plutește în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotunjimi de gând
rotunjimi de gând spălate de ploaie și urât
ies din ceață strivindu-mi ochii
cu o simetrie perfectă între noi
acoperind hăuri și prăpăstii
roua paradisului deschide un mâine vindecător
de spații lăsate în noaptea neagră
și rupe clavicula înțelesului flămând de umărul tău drept
literele vor pleca sau vor rămâne
lăsând ca înțelesul să se vadă
palma întinsă refugiu de sub iluzia optică
a ochilor mari cu febră
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre...
despre prea devreme și
prea târziu
despre păcatele gândului
și mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se și murind
deasupra unui timp care zboară
amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
și mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal
și-o lună desculță venită prea târziu
un geam opac
arome violete
și-un nicăieri de viață agățat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus
între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.
adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.
secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o distanță de cer
Tu, la o distanță de cer,
zigzaguri deșertice în care merg,
agonii în așteptări,
timp schilodit în prezentul fără culoare.
Pasiuni lumești turnate cu mirosul tău de lună
în greutatea toamnei.
Un galben, a la Nietzsche, îmi străpunge epiderma.
Dialog surd, într-o spirală oarbă ce suie și coboară.
Materia din care provin nu-mi dă pace,
o asamblare între divin și lut
și nu e nici o punte simplă cum era odată,
primindu-ne fără recurs, pe același drum în spațiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lumină
o lumină mușcată de fluturi
îmi cade pe gânduri,
mâinile se pierd adormite-n poală.
neimportantă e ceața dimineții,
nici mirosul cafelei umplut cu iluzii,
sau minutul nemângâiat al tăcerii din frunze.
într-o strofă naufragiată
sunt azvârlită din întreg,
în rama unei pleoape ovale,
cu rochia mea croită-n albastru
unde culorile fug aprinse de emoții.
și-un răspuns nechemat
se așază-n privire.
e o alegere, dintre copacii fără frunze
și forma perisabilă a unui zâmbet risipit în vânt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă verde
plouă verde
pe gânduri departe de casă
rotocoale se-nvârt ca-ntr-un dans
spălându-mă pe mâini
spălându-mă pe față
locuri metaforice se agață de tălpi
sunt locuri unde nu am fost vreodată
ele se dilată ca o reclamă
într-o enumerare austeră
din dezertări dintr-o lume reală
ești strâns la mijloc
fără scăpare
cu țigara stinsă sub pantofi
într-un vârtej de cuvinte fără măști
ce pot muta casa dintr-un loc în altul
căderile libere se amortizează
sub ploaia verde ce-mi hașurează gândul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mai departe
și mai departe de dincolo
printre fisurile rămase libere
amețesc luna logodind-o cu cerul meu
alteori iau din anotimp drumul stivuit cu memorii
și caut copacii cu simfonii pe crengi
și las nimicul în urmă
storcând staticul cuvintelor ce dor
pe foaia albă goală
nu mă pot vindeca de golul etern
de aerul verde ca o prezență
adăugat respirației
realul vocii întrupat în cuvinte desfăcute-n comete
urcând spre cer
de tine de toamna și iarna ce vine
scriu pe criza de timp în haina mea veche
despre vidul dintre silabe
și acel ceva înfrunzit în strigăt de moarte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
(colegilor mei de liceu)
îmi cade umbra prin vreme,
printre aceiași pereți,
în aceeași școală
stând în același loc, doar bănci diferite
cu noi diferiți.
emoția umbla desculță de la unul la altul,
aerul era zgâriat cu amprente noi.
nimic nu avea liniște.
la catedră profesorul alb învia timpul.
catalogul ne striga pe rând,
unii erau doar amintiri dragi.
noi ne căutam cuvintele ce nu le găseam.
pământul părea pieziș.
am înghesuit în secunde
o viață din fraze cu greu adunate.
totdeauna surd, timpul a simplificat totul
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrele
au rămas mai mulți de cineva
plutind deasupra mulțimii într-o nebuloasă
extrăgându-și seva din trecut
limpedele lor se adună ca o iarbă arsă
au noaptea uscată și-un zâmbet tremurat
culegem din vid o albă scăpare
ce-a fost dintotdeauna acolo
doar că geamul era închis și-o pleoapă ne privea
prin rama sticlei insistent
visul s-a descifrat pe-o tragedie într-o noapte
când bufnița cânta o melodie sărind peste final
imaginile au înaintat lent mutându-și locurile tot mai în față
nebotezați încă n-am lipsit la plecările pădurilor
iar umbrele încă se oglindesc în pereții noștri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Oana Frențescu, adresa este:
