Lista completă, pagina 34
Gustar
Luna e plină de multe goluri
Golul e plin de multe luni
Sufletul meu, în rostogoluri
Face prin trupul meu minuni.
Mă vindec oarecum de tot ce doare,
Îmbolnăvindu-mă de tot ce nu-s,
Și tot ce mi se-ntâmplă mi se pare,
Căci tot ce va veni, acum e dus.
Nu dorm, te-ador și dorul doare, dar
E luni și luna lunecă lunar.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ci
Dacă nu te-am mai putut scoate din inima mea,
Mi-am scos inima din piept, și-acum trăiesc fără ea.
La fel am făcut cu mintea, din capul meu să te scot,
Și-acum trăiesc fără minte, dar mă dor de nu mai pot,
Ochii. Să mi-i dau afară, chiar astăzi am început,
Însă ochii mi-au strigat că ei nu te-au mai văzut...
Ci mă dor
Numai de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poziția Cuvântului
Se scriu pe bandă cărți despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Și nicio vorbă nouă nu s-a spus.
Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiți ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.
Copila mea, ce tineri suntem noi
Față de cer și spate de pământ,
Față de nori și spate de noroi,
Față de vânt și spate de Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vitaminele iubirii
Viața e o moarte lungă
Se hrănește din iubire
Și se sparge ca o pungă
Plină cu nemărginire.
Vitaminele iubirii
Care-o țin pe viață-n viață
Se găsesc în firea firii
Și cu fața-s față-n față.
Moartea e o viață scurtă
Se naște la viață-n burtă
Și trăiește pân' se naște
Și moare tocmai de Paște.
Un complex de vitamine
Ți-ntinde moartea când vine
Iară tu, crezând că-i măr
Muști și mori într-adevăr.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (29 mai 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, oameni buni!
La mulți oameni, Țară,
Că mulți dintre noi
Ți-au plecat afară
Ca după război!
La mulți oameni, Mamă,
Că mulți dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!
La mulți oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulți te schimbă,
Vorbindu-te prost!
La mulți oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarații de răsfăț
Prinse-n al vântului dans,
Crengile sunt în balans,
Frunzele sunt răsfățate
Și pe față și pe spate.
Doamne, fă-mă-n loc de om,
Vânt, pe mândra frunză-n pom...
Și o toamnă-n loc de viață,
Dă-mi, s-o văd cum se răsfață...
N-o s-o bat, făgăduiesc,
Numai o s-o dănțuiesc
Până mi-o s-o văd cum pică
De plăcere, nu de frică...
Va fi, promit, declarată
Frunza cea mai răsfățată,
Iar eu voi fi declarat
Vântul cel mai răsfățat.
poezie de Marius Robu (13 octombrie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclipire de dimineață
Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!
Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!
Sânilor, dați-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerșește pe-amândoi!
Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Și balsamul său sclipind!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dalb conjugal
Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Și dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute și moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.
Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Și la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheață, șoptindu-și plugușorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.
Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Și la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeții, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aș găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puțin răgușit,
Puțin bâlbâit,
Puțin.
Ar face și greșeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu și-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbești numai cu tine,
Ții cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Și toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriți cu prisosință
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Ești fericit: nu-ți este niciodată dor
De tine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
