Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Costel Macovei

Lista completă

Cerere de brevet

eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.

plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.

iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.

am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez

Arată-mi urmele lăsate prin lume,
Călătorule.
Desfată-mi urechile cu vorbe meșteșugite,
Vorbitorule.
Deschide-mi poarta cunoașterii,
Înțeleptule.
Căci doar împreună, dăltuim realitatea.
Tu ești mâna, eu sunt unealta
Și împreună suntem
Voința.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântec

ieși voinic de borangic
că mi-e răsuflarea grea de la apăsarea ta
lasă-mi inima să bată, că nu vrea și nu așteaptă
să se usce toacă-n vânt bătută de-un legământ
lasă-mă să-mi cat de drum ca nuiaua de alun
iarna-n palme s-o cosesc, a izvor să potopesc
să-mi dau lacrimile toate norilor să mi le cate

măi voinice mâna ta, sânul mi-l încercuia
pune doagă lângă doagă, carnea-mi frige și se roagă
să-și găsească alinare ca rana-nvelită-n sare
că vadra negeluită se vrea-n zori rândeluită
a pulbere șlefuită, sărutată, descântată...
buzele-ți să se usuce, că n-au făcut căuș dulce
și pecete zorilor când e dorul călător

luna-n pântece-mi coboară și-ar vrea să te dea afară
că-s plină de-nfiorare și carnea-n adânc mă doare
de te-ar face-un copiluș, să te-așez în legănuș
să-mi țes toate visele legănând suspinele

[...] Citește tot

poezie de Costel Macovei (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel MacoveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La o răsuflare distanță

de pleci să-mi lași măcar o amintire
s-o țes pe pleoapă ca să mi-te-închipui

dar de plecat nimeni nu pleacă așa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile și răsuflă în tihnă

apoi, noapte de noapte, plutește ca un abur, traversând
marea suspinelor, deșertul de cenușă, mlaștina regretelor și munții de ură

după care, curățat de cele pământești, se ridică la ceruri
ca să-și plouă binecuvântările

așa și eu, voi trece toate vămile
și-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești atât de puternic!

știu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteți Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
și nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
și lumina vine la picioarele tale, cerându-și iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ți aura și puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia și vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
și cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceața sărutului tău

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și l-am simțit în pântece

tunetul, despică cerurile
ca un dangăt de clopot
ca un zbucium
ca tăria nerostirilor
și spaime
nemeritate

mai dați-mi o tăcere
să-mi cern toate amintirile
și tunetele
iar ploile cu tot potopul regretelor
mă vor urma

undeva departe... marele clopot așteaptă
să-mi fure trupul lăsându-mi auzul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii se îmbracă în uitare

și-au trimis tot verdele în vacanță
și cu tonurile pământii la vedere
așteaptă o nouă revoluție. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
așteptările zboară, stoluri, stoluri
și neaua cade învelitoare și mormânt
undeva la limita vieții, visele uită să îmbobocească
pretextând că și moartea e o alternativă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu verdele în sus

prostia nu are limite,
e mai presus decât însuși universul a cărui parte este
sau poate că... e invers?
dar nu, așa ceva nu se poate
nimic nu poate fi atât
de mare
cu excepția iubirii
iubirea e mai mare decât tot universul
cu mult mai mare decât prostie
pentru că iubirea
e înțelegătoare și iartă
totul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care așteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă

soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre nimic

nimicul nu există. e la fel ca infinitul. o definiție concisă.
punctul de dinaintea big bang-ului
locul de o concentrare greu de imaginat
iubirea se naște din nimic și tot nimicu-i este loc de veci
minciuna viermuiește sub crusta nimicului
și-n urma ei nimic rămâne
ce ai? nimic.
cuvântul ce îmbracă toată existența
și urma, spuma, creasta valului
ce naște din nimic

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 19 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Costel Macovei, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook