Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Adrian Erbiceanu

Lista completă

Paradox

Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.

Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.

Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.

Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cădea o ploaie...

Cădea o ploaie dulce și suavă
Ca-n Eminescu, din bătrânul tei.
Aveai în ochi o mare de scântei,
Iar eu înfățișarea cea mai gravă
Să-ți pară vorba-mi, vorbă cu temei...

Și-am tot visat ca alții fericirea
Ascunsă-n ierburi și cuprinsă-n flori.
Erai cu trenă și aveai bujori,
Așa cum te întrunchipa iubirea.
Eram și eu și alții visători.

Se risipea în jur o melodie
Ca dărnicia unui blând copil
Ce-și saltă, blonde, pletele-n April,
Când corzile, țâșnind adânc din glie,
S-au re-mplantat în solul lor fertil.

Neînțeles de cel ce Înțelege,
Inevitabil ne-am topit arzând,

[...] Citește tot

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Atatea...

Atâtea ape pier și nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare -

Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă descind când îl revăd tomnatic,
Atât de trist și-atât de singuratic;

Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Incât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veșnic să te chem.

Atâtea ape pier pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa de întâi.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Punct de fugă

Jos la răscruce, gata de ducă
Ce mă mai ține, mă tot hurducă.

Dorul atârnă frunză săracă,
Dragostea vine, dragostea pleacă…

Prind, ca din palme, să se răsfire
Cioburi păstrate în amintire…
Ca o minciună consolatoare,
Vremea mă ninge, clipa mă doare...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastrăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-i nimeni

Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.

Târât pe-o rână, și bătut,
Un gând se năruie spre altul:
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenței ce-a trecut.

Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă,
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling și pier.

Pe malul veșnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce nu vii acum

Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-și lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospețime.

Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite și sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.

Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ți moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare și candidă
Încât te-ncorporasem în destin.

Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu știam să te rețin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când știu să vin?

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sunt umbra ta

Sunt umbra ta... și te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeași certitudine precară,
De salt între "acum" și..."pe curând".

Sunt umbra ta și te urmez spre seară
Dar umbrele nasc umbre strecurând
Dorul prin dor... și ne topim arzând -
Îngemănate lumânări de ceară.

Sunt umbra ta și te urmez supus,
Cu fiecare răsărit de soare,
Până și-n golul umbrei interpus
Ca un sigiliu sec, de încifrare

A tainei tale care m-a sedus
Să-nșirui lumea: urme pe-o cărare...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și

În mine treaz mă-ntorc
tu crezi că dorm
tic-tacul
mă punctează uniform

C-un gând alt gând
îl vâmui
îl dezbrac

te uiți și crezi că dorm
și taci
și tac

Descing pe brațe rupte
de tripod
mirajul delicvenței
și-l înnod

Curg flăcări
peste gândul istovit…

[...] Citește tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastrăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ab Jove principium

Adam nu prea știa de unde vine
Treaz constatând că îi lipsește-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevast㠖
Contrabalans cu noime feminine.

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu știu cine...
Și, exilat la “Ponturi Euxine”,
Ovidiu, pritocit de o “năpastă”...

Crestomații de nume și de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?

De unde vine-Adam nu prea știa…
De-aceea, poate-ademenit de șoapte
Ne-ngână tainic: “Que sera, sera!...”

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastrăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La casa mea

La casa mea neterminată,
Pe trepte-nguste de argilă,
Își plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe șindrilă;
Se-nvăluie c-o mantă rece
– Mimând că-i purtător de zestre –
Același vânt ce se petrece
Hălăduind printre ferestre;
Teama – precum un fir din caier –
Mă-nvăluie înăbușită…
Respir, dar parcă nu am aer,
Vecie-i fiece clipită.

Și – cercuri-cercuri, în nuntire –
Mă-nlănțuie în el năvodul
Întru vicleană amăgire…
Se-nclină scara…cade podul…

Încolăcit, drumeagul geme
Sub pași, în vreme să răzbată,

[...] Citește tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastrăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Adrian Erbiceanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook