Ion Bentoiu

Când noaptea-ntinde vălu-i

Când noaptea-ntinde vălu-i
Şi-n pat m-aşez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.

Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i uşoară,
Icoana dragălaşă
În vis mi se strecoară.

Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ţine
Şi astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns în somn, iubito

Am plâns în somn, iubito,
Visam c-ai fi murit
Şi chiar după trezire
Plânsei necontenit.

Am plâns în somn, iubito,
Visam că m-ai lăsat
Şi chiar după trezire
Plânsei nemângâiat.

Am plâns în somn, iubito,
Visam ce drag ţi-s eu
Şi chiar după trezire
Amarnic plâng mereu.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat de vorbă-n colţul străzii

Am stat de vorbă-n colţul străzii
Aproape-un ceas şi jumătate;
De strânsa noastră legătură
Ne-am spus cuvinte-nflăcărate.

Ce mare e iubirea noastră,
Ne-am spus-o pentru-a mia oară -
Am stat de vorba-n colţul străzii
Şi nu vedem cum timpul zboară.

Zeiţa hâtră a-ntâmplării,
Vioaie şi voioasă fată,
Trecu privind la noi ironic
Şi chipul ei pieri îndată.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Iubirea lor era-nfocată -
El hoţ şi ea o dezmăţată.
Când el venea cu prada, ea
Din toată inima râdea

Ea ziua colinda hai-hui
Şi noaptea sta la sânul lui;
Dar, iată-l prinseră curând;
Femeia sta la geam râzând.

Prin alţii ei i-a spus: "Aş vrea
Să vii pân' la-nchisoarea mea,
Că dorul mi-e nespus de greu."
Ea dând din cap râdea mereu.

Fu pus în ştreang la ora şase,
La şapte îl înmormântase;
Dar ea la opt prin lupanare
Râdea mereu golind pahare.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa toamnei, vis de jale

Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.

Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.

Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au mormântul la răscruce

Au mormântul la răscruce
Cei ce-şi curmă viaţa lor -
Creşte-acolo-o floare albastră,
Floarea osândiţilor.

La răscruce-n noaptea rece
Stam oftând, muncit de dor -
Se mişca-n bătaia lunii
Florea osândiţilor.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcută-i noaptea, strada-i liniştită

Tăcută-i noaptea, strada-i liniştită;
Aceasta-i casa ei de altădată -
De mult iubita-i dusă din oraş
Dar casa stă pe locu-i nemişcată.

În dreptul ei un om în sus se uită
Şi-şi frânge mâinile ca-ntr-o tortură;
Când însă luna chipu-i luminează,
Eu văd cu spaimă propria-mi figură.

Tu, alter ego, palide tovarăş,
De ce maimuţăreşti durerea mea,
Ce tot în locul ăsta mai-nainte
În fiecare noapte m-aducea?

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai diamante şi perle

Tu ai diamante şi perle
Şi tot ce-ai putea să doreşti,
Ai cei mai frumoşi ochi din lume -
Iubita mea, ce mai voieşti?

De drag închinatu-ţi-am ţie
Şi ochilor tăi îngereşti
Cântările mele divine -
Iubita mea, ce mai voieşti?

Cu ochii frumoşi fără milă
Atâta durere-mi stârneşti,
Că nu mai sunt om între oameni -
Iubita mea, ce mai voieşti?

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Vioaie strălucea steluţa,
Ce jos din cer căzu apoi.
Mă-ntrebi, copilă, ce-i iubirea?
O stea-n grămada de gunoi.

E ca un câine plin de rapăn,
Ce zace mort în praf, murdar.
Cocoşul ţipă, scroafa geme
Târându-şi pofta-n bălegar.

O, de m-aş prăbuşi-n grădina
Cu flori ce m-au dorit odată
Şi unde vreau de-atâta vreme
Să am o groapă parfumată!

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!