Traduceri de Victoria Ana Tăușan
Baladă
O, vremuri vechi, de cavaleri, vremi când
În cinste se credea și în iubire,
Și pentru țară te jertfeai oricând,
Ori pentru Doamna ta, cu bună știre!
Cuvântul dat, viteazul și-l ținea
Și jurăminte nu erau pustii.
În ce făcea frumoasa și-o chema:
Ah! vremurile -acelea n-or mai fi!
Un cavaler știa ce nu se-ntină,
Pe slab îl apăra cu brațul său:
El nu lăsa din mână lancea, până
Nu-l răzbuna, plătind cu-același rău.
Blând întru pace, iute-n bătălie
Îl pomeneau, câți el îi ocroti,
Iubea pe Domnul, nu. l temea-n mânie:
Ah, vremurile-acelea n-or mai fi!
poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele vremuri vechi (Baladă)
În veacul nostru, când doar viciu e crezare,
Când aurul ia locul, al cinstei și-al iubirii,
Cum vrea virtutea să mai dea în floare?
Buna-credință nu se-arată firii.
Nimic nu e de seamă, murdar e peste tot.
La douăzeci de ani, plictisul în inimi ne cuprinde.
Și-atunci de ce să mire că, precum Don Quichotte,
Regret vremuri frumoase și vechi, de mai-nainte?
poezie celebră de Iulia Hasdeu (20 octombrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anacreontică
Odată Cupidon printre bobocii de flori
Zburda, sorbind rozele cu miresmele lor.
Și o roză-i plăcu, străluciri în culoare având.
Curios și timid, vru s-o știe-ndeajuns,
Însă floarea-l răni cu un ghimpe ascuns:
Cupidon își luă zborul plângând.
Peste deget își suflă, și-l suge, și-l apasă,
Dar zadarnic! Atunci la zeița frumoasă
Se duse, Bosumflat:- "Iubirea mea de flori s-a isprăvit!"
Și Venus surâzând îi zise:-Te-mpotrivești.
Copil frumos ca ele, tu însuți chinuiești,
Trimiți săgeți în inimi și totuși ești iubit!"
poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evantaiul
E-o mică jucărie din veacul cu marchize,
Cu aur și agate mânerul e-ncrustat;
Paleta-i de mătase cu linii delicate
Pe sâni de alabastru, frumoși, a tresăltat
.............................................
Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,
Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!
De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,
În buduarul plin de marchize și-a lor lume.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Versuri, proză, corespondență (iulie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!