Valeriu Butulescu

Uterul este în stejar

- Pentru poeţi -

Sunt instrumentul tău de zbor
spre faţa pământului
unde păstrez un sărut
şi germinează arterele care
se extind până la gâtul tău.

Ce vrei mai mult?
Ţi-am dat sperma vederii mele
şi cordonul ombilical al cuvântului
ca să-ţi lumineze focul
cu graţia unui evantai
sonatele tale de leagăn
în timp ce te-am citit fără ochi.

Uterul este în stejarul
care-şi expulzează fiii în aer
cu răsuciri de cântece şi gene.
Livrare la termen.

poezie de Jimmy J. Gomez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă

Astfel a fost conceput,
ca o enigmă
din măruntaiele întunecate
cu braţele în jurul genunchilor
şi cu părul abia plutind
în salpetrul infim al lăcaşului său.

Fără pene frumoase,
fără fulgi strălucitori,
fără maşini mari pentru a naviga pe ape:
jos apă
sus cer
şi la mijloc, doar pântecul mării tale
să-şi reproducă esenţa.

astfel,
femeie nimic mai mult,
ca una,
ca toate,
puternică şi fragilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Marianella Saenz Mora din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

Văd că anahoreţii sunt ispitiţi de capriciile nopţii.
Cu cât este mai scurtă şederea în lume, cu atât mai mare e oboseala. Seara începe spre lungul interior al valului.

Superstiţiile apropiindu-se de limită, raţiunea îşi pierde ruta.

Urechea îl aude pe cel renegat cu ore înainte. Viziunea mă înstrăinează, mă va costa discernământul.

Rezistenţă secretă: Un poem necesită mai multă energie decât sângele vărsat.

Cum să prinzi insomnia în cuvinte, scrierea este rebelă. Imposibil să apuci nimicul.

poezie de Maria Helena Giraldo Gonzalez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădător

Vei fi
majordomul cimitirelor
obişnuitul marilor festinuri
împărat al pustietăţii
singurul trandafir din grădina oprobiului

femeile te vor iubi în tăcere
prietenii tăi îşi vor tăia mâinile
mama ta
îşi va aminti doar jocurile copilăriei tale

nu vei putea urca niciodată într-un arbore de conacaste
în mâinile tale frânghiile se vor preface în cenuşă caldă

când vei cădea în fundul abisului
vântul te va salva pe pluta sa cerească

nu vei putea niciodată să mori
iar oasele tale putrezi nu vor simţi ploaia

poezie de Otoniel Guevara, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Să ieşi desculţ în curte. Să calci pe resturile umede împrăştiate prin noapte. Să evoci memoria crustei şi să elogiezi capriciile unei flori agăţate de trotuar. Să ascuţi sub picioarele tale depăşite scâncetul uşor al putregaiului şi, în ciuda acestei percepţii despre moarte, să intuieşti că viaţa se înmulţeşte, că din palmele tale încolţesc liane, plante căţărătoare ce ajung la gâtul tău şi să simţi creşterea rădăcinilor care se adâncesc, în timp ce pe tălpile picioarelor tale se strânge puţină ploaie, pe care nu o aveai înăuntru.

poezie de Alex Dario Rivera M. din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iarnă

Ceva s-a-ntâmplat cu ferestrele noastre-îngheţate.
Geamurile s-au acoperit de flori minunate.
Pojghiţa de gheaţă ceva mai groasă jos,
Tulpini şi frunze ascunde în corpul ei lucios
În vârful tulpinilor, muguri mari de albăstrele,
Maci de câmp, flori de borangic, lalele.
Toate au înflorit deja, în ciuda iernii grele.
Nu se tem de frig, cum lumea se teme.
Chiar dacă vara capetele-şi ridică spre lumină,
Acum se roagă ca frigul mai mare să vină.
Pentru că în noapte le-a picta chiar gerul,
Şi terminându-şi opera el şi-a ascuns penelul.

poezie de Bernadeta Krawiec, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neferis

Dacă-ţi pui sabia sub nas
ai putea să mă simţi,
gustul nisipului unde eu nu mai sunt
te-ar putea slăbi până la trezire.
Dacă lama se frânge
spărgând frontiera mea de bumbac, e păcat.
Eu sunt dorinţa pe care ai omis să o doreşti
când carnea ta putea încă să se umple de dorinţe.
Tu eşti mult căutatul asediu fără cetate.
Mâine, dacă oasele care cresc în visul tău
vor ridica scoarţa pământului, eu voi fi acolo,
mă vei vedea scurgându-mă în adăpostul din care am plecat
vasul destinului:
Voi învălui furia cu pânza inimii,
Voi scufunda această câmpie în amărăciunea ta,
şi voi vindeca.

poezie de Norbert Bugeja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Xxx

nu-mi spune cu voce tare că gâşele zboară în linişte
nu cânta în versuri soarta altor păsări
acestea sunt numai metafore vechi de când lumea
că doar toate nuanţele posibile au fost deja rostite
în peştera lascaux cu degetele artiştii au creat picturi
niciuna din liniile papilare nu a devenit mărturie
deşi ştim că acele opere au fost sincere
ce spui despre victimele eternizate pe pereţi
în elani şi bivoli ce trăiesc în natură atât de fericiţi
care au căzut victime omului observator artist
ce spui despre trăsăturile coloratura şi realismul
picturilor care nu au schimbat lumea aceea
schimbând totuşi imaginaţia şi gusturile noastre

nu-mi vorbi cu voce tare vorbeşte-mi în şoaptă

poezie de Zbigniew Teper, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţia europeană în versuri

Articolul 60 – Azilul şi migraţia

I-au dat o bucată de pâine -
iar injera s-a lipit de buricele degetelor mele
împreună cu poveştile
nopţilor petrecute în celulele din Safi
fără somn
scormonind prin întuneric.
L-am întrebat:
Nu ai adus cu tine puţin pământ?
Să-ţi amintească senzaţia de crustacee coapte?
Această insulă este uscată
dacă toată lumea i-ar oferi puţin pământ
din fiecare amintire gravată
o nouă istorie se va naşte.
Uite, mi-a spus,
şi de îndată ce şi-a deschis palma
am văzut frica agăţată de prospeţimea nopţii
într-o barcă zgâriind albastrul Mediteranei,
i-am văzut gura plină de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Clare Azzoppardi (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest poetic

Propun...
Ca toate poeziile lumii
să devină râuri, meandre,
şi sub o lună a câinilor muţi
să umezească versurile albastre ale pământului.

Strigătul acelei nopţi, de acum o mie de ani.
Natura fără litigiul cu ce e omenesc.
Temerile ancestrale, trecutul răsucit.
Visul mereu incomod al prezentului.

Propun...
Distrugerea tuturor bagajelor,
uitarea metricii orologiilor,
şi aşezat în fereastra înserării
să devorezi cuvintele şi să le înmulţeşti.

Configuraţia greoaie a terenului.
Îndoiala care învinge imaginaţia.
Nimeni nu e un cetăţean de primă clasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Jorge Eduardo Lacuadra din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!