Petru Dimofte

Nevasta de la Ushers Well

Trăia acolo o nevastă,-n Ushers Well,
O femeie bogată, cu multă stare;
Avea trei feciori puternici şi înalţi,
Pe care i-a trimis pe mare.

Abia plecaseră din Ushers Well
De-o săptamână, numai una,
Când bătrânica a primit veste că fii ei
Sunt pierduţi, pentru totdeauna.

Aş vrea să nu-nceteze vântul niciodată
Şi nici lumina pe ape să se petreacă
Până când băieţii mei acasă, în sânge
Şi carne pământească,-or să se-ntoarcă.

Era în seara zilei de Sfântul Martin,
Când nopţile sunt lungi şi întunecoase,
Când cei trei fii s-au întors la Ushers Well;
Aveau pălării din coajă de copac, scorţoase, *

[...] Citeşte tot

poezie de Autor anonim – sec al XVII-lea, Scoţia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul

Spitalul!
Spitalul pe malul şenalului,
Spitalul – şi luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe şenal!

( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranţii dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Şi turme de vite pe toate navele!

( Este mai bine să ţii ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toţii apăraţi de lumea din afară! )
Cineva se gândeşte la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Şi-a unei conflagraţii într-o zi cu soare,
Şi eu trec printr-o pădure plină de oameni răniţi...

O, iată, în sfârşit, lumina lunii!

[...] Citeşte tot

poezie de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wynken, Blynken şi cu Nod

Wynken, Blynken şi cu Nod, aventurieri din fire,
S-au îmbarcat ieri noapte pe-un pantof de lemn
Şi-au navigat pe fluviul razei cristaline
Spre marea cea de rouă. Cuprinsă de-un curios îndemn,
Luna i-a întrebat, "ce vânt v-aduce, ce dor nu vă mai încape?"
"Am venit să pescuim hering," au răspuns ei,
"Un peşte care se zbenguie-n aceste minunate ape;
Avem năvoade ţesute cu fire de aur şi de-argint, ehei!"
Şi-au zâmbit
Wynken,
Blynken
Şi cu Nod.

Luna a râs şi-a fredonat un cântecel,
Iar pantoful i-a legănat întreaga noapte –
Şi vântul, cu aripi uşoare de porumbel,
A ciufilit valurile de rouă peste poate.
Heringii erau steluţe şi se vedea-n apă, ca prin geam,
Cum înotau-n marea-aceea luminoasă.
"Noi aruncăm plase printre insuliţe de mărgean,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugene Field, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două cântece ale eschimosului

I Evadând din eternitate

Omul a venit alergând fără chip pe suprafaţa pământului
Fără ochi şi fără gură el alearga cu faţa spână

Ştia că păşeşte pe piatra morţii
Ştia că el era o stafie e tot ce ştie.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorţită.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă şi fierbinte
De pe hornul unei stele şi peştele s-a risipit în cristale.

Pipăind un milion de ani sub pietre

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnale de bord

Jurnale de bord pentru foc – indiferent de vârsta lor şi de conţinut,
Pune-le-n sobă,-n loc de lemn; acum nu mai sunt bune de nimic,
Zac prin şantiere de fier vechi, zilele lor de glorie-au trecut;
Tu cunoşti acest sentiment, retras azi la ţărm, departe de Atlantic;
Ţi-ai răscumpărat micuţa ta fermă şi-ai spus adio mării?
Pretinzi că nici nu-ţi pasă, c-ai uitat de ruliu şi de tangaj?
Trage perdelele, omule, şi-adu un braţ de lemne-n pragul înserării,
Aruncă deasupra jurnalele de bord şi dă-le foc – dacă ai curaj!

Jurnale de bord pentru foc – auzi-le cum sporovoiesc,
Şoşoteli, şoşoteli în toate limbile din această lume,
Întâmplări de pe şapte mări, scrise-n grabă sau la pas, firesc,
Toate navele pe care le-ai iubit te strigă-acum pe nume;
Verificarea amarării mărfii – trudnica ta de zi cu zi corvadă,
Dragarea ancorei pe care credeai c-ai fundarisit-o-ntr-un loc sigur,
Toate-aceste lucruri vin sub arcul curcubeului să te revadă;
Ele ştiu că nu-i sănătos să stai pe mal clocind de unul singur.

Jurnale de bord pentru foc – vorbăreţe, pline de temperament,
Vânturile Urlătoare te-au chemat la sud de St Paul

[...] Citeşte tot

poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flota tăcută

Nu vom afla din ziare şi nici din cele şoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toţi şi fiecare,
Cei care ieri erau ‘undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.

Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland – şi-oriunde trebuie să se dea o luptă.

O vei găsi iarna tangând şi rulând pe mările-ngheţate,
Când vântul şi valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus şi-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăşi, pe ploaie şi pe ceaţă,-n misiuni de patrulare.

Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldaţi sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi a murit un marinar

La o mie de mile de-aici, mai departe decât departe,
E un marinar bătrân pe patul lui de moarte;
singur şi uitat, zăcând de-acum legumă,
îşi şopteşte rugăciunea cea din urmă.

"Redă-mi, Doamne, zilele de demult, atât te rog şi îţi mai cer,
mi-i dor de Capul Digului şi de Debarcader,
de Cormoranul cu ochi clari şi atitudine semeaţă
scrutând oglinda apei, acel decor clocotind de viaţă.

Acolo tramvaiul cu etaj e tras pe sus de troliuri
şi se leagănă-n aer laolaltă cu cocorii-n stoluri,
iar docherii trudiţi, doi câte doi, trei câte trei,
trec pe sub bolta înaltă-a Pasarelei.

Încărcate la pescajul maxim, cu farul de la larg reper,
dansând, feriboturile se desprind de Debarcader.
Ele-nfruntă mareea, tăind cu prova val după val,
până ajung s-acosteze pe cealaltă parte de canal.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut - Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Marlin

Acum la fereastră, unul lângă altul,
Ne bucurăm de liniştea acestei seri,
Urmărind cum mareea vine şi se duce,
Cum alintă marea cu tandre mângâieri.

Lumina asfinţitului îi luminează chipul:
Cu pipa între dinţi, îngândurat,
Un marinar din vremurile de demult,
Un bătrân subţire şi înalt.

Cunoştea drumurile mării spre apus
Înainte de-a se-nvârti-n ape-adânci elicea;
Cliperele din zilele navigaţiei cu pânze,
În toată splendoarea lor, le cunoştea.

Vocea lui Jack Marlin e răguşită, pătrunzătoare;
În timp ce cântă privind întinderile necuprinse,
Eu încep să văd velierele altor vremuri
Albind marea cu aripile lor larg întinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin J. Brady, 1869- 1952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec straniu şi extravagant

I s-a părut că vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată şi s-a prins
Că era un răvaş de la nevastă.
"În sfârşit, realizez," a spus,
"Cum viaţa mea devine o năpastă!"

I s-a părut că vede-un Bivol
Deasupra şemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată şi s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăseşti această casă,"-a spus,
" Chem poliţiştii imediat!"

I s-a părut că vede Şarpele-cu-Clopoţei
Adresându-i în greceşte-o întrebare:
S-a mai uitat o dată şi s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puţin cu dânsul la taclale!"

[...] Citeşte tot

poezie de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală-te şi închide uşa

Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.

Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Şi, brusc, a pătruns în hol, sălbatic şi sâlhui;
"Scoală-te şi închide uşa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.

"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soţ drag, că nu eşti invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Şi tot n-o să mă duc acolo s-o închid."

Aşa c-au făcut, în doi, o înţelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica şi va închide uşa cu pricina.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoţia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!