Traduceri de Ion Covaci
* * *
Azi zeii fac doar daruri măsluite
Și-n vaduri râuri putrede scânteie;
Zburați în porți de-amurg nemărginite,
O, porumbițe ale mării zeie!
Eu mă voi stinge pe nisipuri grele.
(În care zi de timp necunoscută?)
Privesc la anii tinereții mele
Ca șarpele la pielea lui căzută.
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (17 octombrie 1921), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
[...] Citește tot
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.* * *
La fereastra mea înaltă
Chipul cerului străluce.
Pe perete, la mansardă
Soarele-a făcut o cruce.
Umbra ramei nu tresare
Pace. Veșnice tăceri.
Și deodată mi se pare
Că-s înmormântată-n cer.
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire
Și se va șterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.
Îmi vei uita profilul de barbară
Și fruntea-n fum albastru de țigară,
Și veșnicul meu râs cu stropi ce mint
Și ploaia de inele de argint.
Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,
În veacu-nălțător și fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrențe, eu voi fi
Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.
Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău
Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.
poezie de Marina Țvetaeva din Poezii (17 mai 1920), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!