Traduceri de Ion Bentoiu, pagina 2

Când noaptea-ntinde vălu-i
Când noaptea-ntinde vălu-i
Și-n pat m-așez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.
Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i ușoară,
Icoana dragălașă
În vis mi se strecoară.
Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ține
Și astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am plâns în somn, iubito
Am plâns în somn, iubito,
Visam c-ai fi murit
Și chiar după trezire
Plânsei necontenit.
Am plâns în somn, iubito,
Visam că m-ai lăsat
Și chiar după trezire
Plânsei nemângâiat.
Am plâns în somn, iubito,
Visam ce drag ți-s eu
Și chiar după trezire
Amarnic plâng mereu.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am stat de vorbă-n colțul străzii
Am stat de vorbă-n colțul străzii
Aproape-un ceas și jumătate;
De strânsa noastră legătură
Ne-am spus cuvinte-nflăcărate.
Ce mare e iubirea noastră,
Ne-am spus-o pentru-a mia oară -
Am stat de vorba-n colțul străzii
Și nu vedem cum timpul zboară.
Zeița hâtră a-ntâmplării,
Vioaie și voioasă fată,
Trecu privind la noi ironic
Și chipul ei pieri îndată.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mersul Lumii
Celui plin de bogăție
I se dă mereu din plin,
Iar puțin cât are omul,
I se ia și-acel puțin.
Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



O femeie
Iubirea lor era-nfocată -
El hoț și ea o dezmățată.
Când el venea cu prada, ea
Din toată inima râdea
Ea ziua colinda hai-hui
Și noaptea sta la sânul lui;
Dar, iată-l prinseră curând;
Femeia sta la geam râzând.
Prin alții ei i-a spus: "Aș vrea
Să vii pân' la-nchisoarea mea,
Că dorul mi-e nespus de greu."
Ea dând din cap râdea mereu.
Fu pus în ștreang la ora șase,
La șapte îl înmormântase;
Dar ea la opt prin lupanare
Râdea mereu golind pahare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Au mormântul la răscruce
Au mormântul la răscruce
Cei ce-și curmă viața lor -
Crește-acolo-o floare albastră,
Floarea osândiților.
La răscruce-n noaptea rece
Stam oftând, muncit de dor -
Se mișca-n bătaia lunii
Florea osândiților.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită
Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită;
Aceasta-i casa ei de altădată -
De mult iubita-i dusă din oraș
Dar casa stă pe locu-i nemișcată.
În dreptul ei un om în sus se uită
Și-și frânge mâinile ca-ntr-o tortură;
Când însă luna chipu-i luminează,
Eu văd cu spaimă propria-mi figură.
Tu, alter ego, palide tovarăș,
De ce maimuțărești durerea mea,
Ce tot în locul ăsta mai-nainte
În fiecare noapte m-aducea?
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tu ai diamante și perle
Tu ai diamante și perle
Și tot ce-ai putea să dorești,
Ai cei mai frumoși ochi din lume -
Iubita mea, ce mai voiești?
De drag închinatu-ți-am ție
Și ochilor tăi îngerești
Cântările mele divine -
Iubita mea, ce mai voiești?
Cu ochii frumoși fără milă
Atâta durere-mi stârnești,
Că nu mai sunt om între oameni -
Iubita mea, ce mai voiești?
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fatalitate
Vioaie strălucea steluța,
Ce jos din cer căzu apoi.
Mă-ntrebi, copilă, ce-i iubirea?
O stea-n grămada de gunoi.
E ca un câine plin de rapăn,
Ce zace mort în praf, murdar.
Cocoșul țipă, scroafa geme
Târându-și pofta-n bălegar.
O, de m-aș prăbuși-n grădina
Cu flori ce m-au dorit odată
Și unde vreau de-atâta vreme
Să am o groapă parfumată!
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

