Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat
Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepții în ce sunt
Și lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.
Adâncul se-aprinde și zboară
Lumină înaltă cerând
Și zborul din fumuri coboară,
Cenușa-n lumină cernând,
Iar cerul senin își separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.
Citatepedia este marcă înregistrată Nr. 133996.