Lista completă, pagina 99
Sonetul celui părăsit
De când te-ai dus, s-au ofilit mălinii
Pe toată strada, scuaru-i veștejit,
Lalele, gladiole s-au pălit
Și-n locul lor au năvălit ciulinii.
Eu am rămas de-a dreptul năucit,
Când mă-ntâlnesc, se miră și vecinii,
Văzând că merg cum umblă pinguinii
Și le răspund confuz și bâlbâit.
Și nu mai știu de cald e sau e rece,
Cinci simțuri - șase? - nu-mi mai sunt utile,
Egal îmi e, pot fi, din parte-mi, zece!
Petrec pe drumuri, zile după zile
Și-n fiecare clipă care trece
Mă calcă un buldozer cu șenile!
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate
Am toate calitățile din lume -
Înalt, frumos, deștept și cumsecade,
Uitați-vă și voi ce bine-mi șade
Când sobru sunt sau când mă țin de glume -
Că am umor, sunt meșter în butade.
Puteam să scriu mulțime de volume
Cu ce-am în cap, eram acum un nume,
Mi-ar fi cântat adepții serenade!
Aș fi putut să strâng averi, cu harul,
Cu geniul meu, vânzându-mi poezia,
Căci și recit puteau să-mi zică "Starul"...
Cum remarca alaltăieri soția,
Aș fi ajuns cogea miliardarul,
Dar am defectul ăsta: modestia.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Angajamente
Iubito, să mă ierți, dar nu am vreme
De giugiuleli, eu trebuie să scriu,
Sunt ocupat pe timpul cât sunt viu -
Agenda mea de-angajamente geme.
Reviste, saituri, bloguri, nu mai știu...
Îmi cer nonstop să le trimit poeme,
Sunt prins si-n alte enșpe mii de scheme:
Concursuri și cenacluri... E târziu...
Da-ți jur pe cel mai mare crucifix
Că mă voi dedica mereu doar ție
Când vom ajunge dincolo de Styx:
Cum nu voi fi-ndemnat atunci a scrie,
Scăpat de tastatură și de pix,
Te voi iubi o-ntreagă veșnicie!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să mă înscriu într-un partid
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele,
Eu n-aș mai ști ce-i lipsa de lovele
Sau teama cauzată de covid.
Aș prinde-n fine cheag baban, solid,
Cu vile și mașini și toate cele,
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele.
Și n-aș mai fi, cum sunt acum, timid,
Și fără de succes la demoazele,
Căutător prin ghene și pubele,
Un paria gândind la suicid...
De-ar fi să mă înscriu într-un partid.
(Apoi s-acced în funcții tot mai grele).
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de testament
întotdeauna vor fi primăveri
pe care unii nu le vom mai prinde
voi cei rămași
mângâiați mugurii cu mâinile
mângâiați iarba cu tălpile picioarelor
suflați puful păpădiilor
puneți cărăbușul să vă gâdile în căușul palmelor
lăsați buburuza să urce pe un vârf de deget
și apoi să zboare încotro vă va duce destinul
îmbrățișați pomii
și promiteți-le un aer mai curat
rămâneți în viață
să puteți privi macii
este neapărată nevoie
să priviți macii
dar de la distanță
altfel există pericolul să fie
contaminați...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi
Cad zăpezi din adâncuri de zare
Și se-aștern peste funze și flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.
Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!
O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene și frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.
Am s-aștept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăștie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, da!
Să-ntoarcem timpul? Doamne cât aș vrea!
Nu la șotron, la prima-mbrățișare
Din parcu-acela plin de tei în floare,
Când ne-a surprins, nervoasă, mama ta.
Eram timid și chiar prostuț, se pare,
Că n-am mai îndrăznit a te vedea
Și-am suferit întreagă viața mea,
Căci te-am iubit al dracului de tare!
Să-ntoarcem timpul? Doamne ce i-aș face
Acelei mame rele ca o toacă,
De-ar îndrăzni să nu ne lase-n pace!
Te-aș ține lângă mine strâns și dacă
Ar încerca-n vreun fel să mă atace,
I-aș spune-n față, pur și simplu: pleacă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul și valuta
S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Viețuia un leu cu-așa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoși!
Astfel că turiștii, foarte curioși,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un așa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Și sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare și flămândă.
Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve cu iluzii
Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri și perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori și pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieții, borcane cu iluzii.
Am burdușit cu rafturi micuța mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai ușor
Și-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuși, o să mor.
Dar a venit ninsoarea și-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, și-am constatat că, vai,
În locul cu speranțe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ziua mea...
A fost o zi frumoasă, o zi de sărbătoare,
Cu multă poezie, cu zâmbete, cu soare;
Mă simt dator, de astăzi, să fiu mai optimist -
Aș fi ingrat, de-a dreptul, de-aș fi posac și trist,
Când mi-au venit mulțime de sincere urări,
Din Cluj, din toată țara, de peste mări și țări!
Sunt pus, de-acum, pe treabă să-mi fac o viață nouă,
Îmi sunt dator și mie, vă sunt dator și vouă;
Cu-amicii vechi intrasem în oarece rutină -
O fi monotonia și virusul de vină,
Dar viața nu-mi mai pare atât de gri și sumbră,
Căci au ieșit cu "ura" prietenii din umbră.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petru Ioan Gârda, adresa este:
