Petru Ioan Gârda

Iubire cu măsură

Mi-ai făcut mereu talente
Şi necazuri inerente;

Eu ţi-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,

Te-am purtat cu avionul
Peste ţări şi continente,

Dar tu vii mereu cu nazuri
Şi cu mofturi permanente!

Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,

Te-am ţinut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,

Numai că acestea toate,
Nu ţi-au fost suficiente:

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolaţi în România

În satul ăsta nu mai latră câinii,
La ce-ar lătra, când satul e pustiu,
Când liniştea acestui prea târziu
Zădărniceşte drumurile pâinii?

Doar doi moşnegi pe lăiţi, lângă porţi,
Slăbiţi de anii grei, aduşi de spate,
Trimit spre drum priviri înceţoşate,
Ca la vederea propriilor morţi.

Speranţe n-au, cu gândul la apus,
Mărturisesc, încet, cu vorbe triste,
Că n-o să aibă cine să asiste
La-nmormântarea ultimului dus.

Doar dincolo de drumul noroios,
Cu două flori de toporaş în mână,
Cu cizme lustruite, o bătrână
Aşteaptă învierea lui Hristos.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau uneori
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit uneori
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epig(r)onii

(Confraţilor epigramişti, un remember, la ziua lui Păstorel)

Se ştie bine azi că Păstorel
Era un bun degustător de vinuri
Şi ce ziceau rivalii după chinuri,
Spunea în trei secunde numai, el.

În crama-n care vin să-şi facă plinuri,
De-a valma, muşteriii, fel de fel,
A fost o zi în care-ntr-un duel,
A provocat suspine şi leşinuri:

Spunând, în epigrame(!), toată seara,
Podgoria şi soiul, aditivii
Şi cum e înclinată viişoara,

Şi-a uluit atât de mult convivii,
Că-n Iaşi, dar ce spun Iaşi, în toată ţara,
De-atuncea scriu catrene toţi beţivii!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

Răceala a venit pe nesimţite:
A fost întâia oară un strănut,
Apoi au apărut în gât cuţite
Şi-acuma sunt blocat în aşternut.

Mi-s ude pijamalele şi patul,
Mă trec frisoane fără încetare
Şi nu mai conteneşte tremuratul
Şi nu mai e nimic ce nu mă doare.

Şuvoi din nări batistele-mi inundă,
Îmi curg şi lacrimi, mă săgeat-un dinte,
Urechile întruna mi se-nfundă
Şi of-uri scot când vreau să scot cuvinte.

Şi zac în pat, sperând că o să-mi treacă,
Să-mi fie viaţa cum a fost cândva,
Dar iată c-a venit şi nu mai pleacă...
Aşa cum a venit răceala ta...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am de gând să mor

Eu n-am de gând să mor, anunţ de-acum,
Să spună cine ce o vrea să spună,
Că nu pot şti dincolo ce şi cum,
Dar ştiu că ce-i în mână nu-i minciună.

Observ că moartea-l ia pe câte unul
Ce o aşteaptă calm şi resemnat,
Dar, personal, voi face pe nebunul
Şi voi ţipa întruna, ca turbat.

Transmiteţi-i, să ştie, să se teamă,
Să stea departe de persoana mea,
Să meargă la deştepţii ce o cheamă,
Eu nu vreau s-am de-a face-n veci cu ea!

Probabil va veni odată, dar
Anunţ acum pe toţi şi fiecare,
Să fie pentru toată lumea clar
Că de la mine n-are aprobare!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau, uneori,
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri,
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

"Fiind băiet, păduri cutreieram"
Şi mă-nsoţea, cu geniul său, Poetul
Ce mi-a pătruns în suflet, cu încetul,
Cu fiecare vers ce-l recitam.

Se auzeau pâraie cum şoptesc
Şi adieri neliniştind frunzişuri,
Ţineau în taină scorburi şi desişuri
Ceva dintr-un mister dumnezeiesc.

Stăteam uimit în mijlocul naturii
Şi declamam în iambi, şi în trohei,
Sub ramuri de arini şi flori de tei
Şi fraţi mi-erau toţi arborii pădurii.

Cutreier printre ei şi azi, ades, cu
Regretul că-s din ce în ce mai rari
Şi-mbrăţişez copacii seculari
Cum l-aş îmbrăţişa pe Eminescu.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce...

Presimt că se apropie sfârşitul
Cu fiecare pas pe care-l fac,
Destinul crunt şi-a pregătit cuţitul
Şi-mi pare că e gata de atac.

As vrea sa scap, dar unde pot a merge,
Şi cum să mă sforţez a-ntineri,
Când anii vieţii, puşi să mă alerge,
Mă caută în fiecare zi?

Mi-ai dat să gust din toate, cu nesaţiu
Şi-ntreb, smerit, preabunule Stăpân,
Când am în jur atâta timp şi spaţiu,
De ce n-aş încăpea să mai rămân

Să mai petrec şi ierni şi veri şi toamne
La mare şi la munte şi la şes?...
Nu vreau să plec din lumea asta, Doamne,
De ce-i aşa de greu de înţeles?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!