Lista completă, pagina 6
De ce?
De ce vreți voi
ascensoare
care numai să urce?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelabru
Simple descărcări electrice,
o mare uzură a filamentelor,
voioșie în sufletele voastre,
când vă strângeți la masa familiei,
acesta e modul meu de-a fi,
așa mă prezint la recesământul general,
eu, candelabrul vostru
din sufragerie.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Adrian Păunescu despre suflet
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Adrian Păunescu despre vârstă
- despre tată
- despre început
- despre toamnă
- despre tinerețe
- despre sânge
- despre superlative
- despre sperieturi
- despre sfinți
E bine
Că ne bârfește lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Așa e
când două drumuri mari se întretaie
vorbesc toate cărările vecine.
Disprețuiește-i dulce când murmură
sânt și ei oameni, vor să comenteze,
lumea e un perete de proteze
înconjurând o bârfitoare gură.
Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu pățanii,
ei ne bârfesc, de mor de râs Balcanii,
dar să le mulțumim adânc de toate.
Și-n murmurări, și-n chicoteli confuze
eu te sărut, tăcerea mea, pe buze.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre vorbire, despre vecini, despre tăcere, despre sărut, despre râs, despre moarte sau despre gură
Drumul în sus
Și drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ține cerul
Să nu-și încurce oile oierul
Când nici lumini și nici alți oameni nu-s.
Rostogolite vietăți de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Și liniștea se-așează-ncet la loc.
Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Și o căruță dinspre munte vine
Cu caii mari și căruțașul mic!
M-agăt de iarba care dă în spic
Și o furnică gleznele îmi ține.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Adrian Păunescu despre câini
- despre oi
- despre munți
- despre lumină
- despre glezne
- despre foc
- despre cai
- despre animale
După catastrofă
Gândește-te că mai avem motive,
De fericire și de bucurie,
Că eu sunt viu și că și tu ești vie,
Și n-avem îndoieli definitive.
Că nu ne bănuim de nicio boală,
Că moartea încă pare-a fi poveste,
Că dintre toate numai viața este,
C-am depășit secunda infernală
Și poate o sentință, ghilotină,
În nu știu care clipă ne așteaptă
Și vom muri de-o zodie nedreaptă,
Nu știm nimic din ce va fi să vină.
La cumpănă, și dreaptă, și nedreaptă,
Să fiu senin și să rămâi senină.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Iubiți-vă pe tunuri, 1981
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre vinovăție, despre viață, despre timp, despre secunde, despre medicină, despre fericire sau despre bucurie
E ceva ascuns
Eu cred că nu căderea e scopul acestor fulgi, ci altceva
o taina, o cauză adâncă, pare că
ninge pentru-a acoperi ceva,
si ninge cât lucrarea nu este gata incă.
E de ascuns o față pe care n-o vedem, o crimă
care-si află zăbava în ninsoare, o urmă
importantă, un lucru cautat, un drum de lut,
o faptă urât mirositoare?
Alerg de colo-colo și strig, sfidez, repet,
de ce zvirliti atăta ninsoare peste lume,
de ce ninsoarea creste, si ragusesc strigând
ce-aveti de-ascuns, ce lucruri, ce fapte si ce urme?
Si-acum că stratul este suficient de-nalt,
că nepătrunsul iernii dubleaza nepătrunsu-mi,
pot spune că eu însumi aveam ceva de-ascuns,
pot spune că ninsoarea mi-ajută mie însumi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre ninsoare, despre lut sau despre iarnă
Blues cu iedera si stejar
Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?
Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje și paranteze?
Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre boală, despre stejari sau despre medici
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre alb, despre visare, despre râuri, despre păr, despre poduri sau despre noapte
Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Adrian Păunescu despre bărbați, despre voce, despre telefon, despre sfințenie, despre bătrânețe sau despre amintiri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Adrian Păunescu, adresa este: