Virginia Radu Gavrilă

Fatalitate

Teama de-a fi înc-o dată înfrântă
Când cuplola cuvintelor tremură-nalt,
Până unde s-a rostit jurământul,
Până unde ne-a îngropat?

Celui ce în păcat îi e cuvenit să trăiască
Va trăi din păcat,
Cel ce a văzut,
Cel ce s-a temut,
Va ridica funerarul Amin
Crezut o clipă pierdut,

Iar eu voi pleca,
Voi pleca atât de departe...
Pentru ca măcar uneori,
Când genunchiul se frânge,
Să tremure fruntea
Ce-a adăpat cu blestem
Inima!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu

Sentimente ce se nasc pironite la ţărm
Statornicii inutile, valenţe obscene,
Pacea ciuruind porumbei măslinii
Cer liber doar în cărţi şi desene,
Ironia nebunului zăvorât în ospiciu
Adevăr hrănit de fixaţii,
Singurătatea în care speranţa dezertează
Semnul biciuirii între constelaţii.

Lumina-n declin ordonează haotic
Universul de care mă lepăd într-una,
Din unele cuvinte am uitat să mai plec,
Din altele... am plecat. Pentru totdeuna

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie interioară

Cafeaua – izvor amar,
Prima ţigară – sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalţă răguşit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.

Lumina pluteşte doar la suprafaţă
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineţii, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..

Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!

Patimă roasă de acidul din noi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment clinic

Pretutindeni contra-punct,
Pupile dilatate-a mirare,
Tunetul concentrat în geamăt,
Sudoarea şi lacrima scurse
În fiola cu ser tulburat,
Doză letală stabilită absurd
De un început vinovat.

Ca un fluture orb, cu aripi plesnite
Dureros mă las răsfăţată de vânt,
Nimic din ce-a fost nu mă cheamă-n putinţă,
Nimic nu mă-ndeamnă să trec în cuvânt...

Cu teamă prelinsă pe zidul din mine
De astăzi încă destinul m-agaţă,
Mă voi face frate de cruce cu noaptea,
Pentru încă o singură dimineaţă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloană infinită

Doar noi însinguraţi mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliţi pe dale de infern
Trişăm îngrozitor unul cu celălalt,

Şi rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte şi trece peste mine,
Mă-nşală viitorul, te vinde un trecut.

Nu ştiu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră şi săgeată
Trişăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Cuvintele sunt drumul
Pe care zăbovesc,
Socotesc...

Pentru câte iubiri
V-aţi născut,
Buze de lut?

Singură îmi aşez urechea
Pe pragul tău
Între ispită şi Dumnezeu,

Crucea vieţii grea
De singurătate
O voi purta eu în spate,

Sculptându-ţi privirea
În tot ce cuprinde,
Fără preţ mă voi vinde

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers peste timp

Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înţeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.

La hotărârea ta,
Voi da încă o şansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,

Şi nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilataţi prind contur de fereastră.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră

Până unde înţelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanţurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deşteptate
Peste noi au căzut?

Aparţinem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime şi profeţii...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne răneşte,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l porneşte...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc în dilataţie

Pentru că în noaptea asta m-am rupt în două
Să pot veghea lângă mine
Ca lângă paharul cu whisky cuburile de gheaţă
Fiindcă pe zi ce trece mă plac mai puţin
Fiindcă pe zi ce trece mă las tot mai jos
Ca roua, pe frunza de brustur.

Voi rămâne în aşteptare
Cu anonimatul şi datoriile neplătite
Până când cei din jur vor înţelege
De ce mă clatin.

...

Hai,
Ridicăte-n curbă!
Dilată pereţii de care mintea mea se izbeşte
Căci uite,
Vis-à-vis cineva încearcă să râdă
Iar în parchetul odăii încolţeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Climate

Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viaţa.

...

Am dat buzna-n viaţă
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,

Asediată-s acum
De pâinile lipsă.

...

Prea târziu
Când îmi ridic privirea!

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!