Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

H.G. Wells

Lista completă, pagina 5

Fără știrea hangiței, circula un zvon legat de oaspetele de la han: anume, străinul ar fi un criminal care s-a înfofolit în halul ăsta ca să scape de justiție, înșelând astfel ochiul poliției. Dar nimeni nu auzise ca pe de pe la mijlocul sau sfârșitul lui februarie încoace să se fi petrecut vreo crimă mai serioasă.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Invisible Man" de H.G. Wells este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -48.00- 18.99 lei.

Încotoșmănat cu pălărie, palton, mănuși și șal la gât, ciudatul călător apăru deodată în ușă, nerăbdător să-și vadă bagajele. Tot pregătindu-se să ajute la căratul bagajelor, hangiul se cam întinsese la vorbă. Străinul ieși în capul scării, fără să observe câinele care adulmeca picioarele hangiului cu un aer plin de încântare.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorul purta o haină de catifea cafenie, cu un guler înalt de pânză, negru vărgat, ridicat în jurul gâtului. Șuvițele de păr negru și des, care izbuteau să se strecoare pe dedesubtul feșelor sau printre bandajele aplicate cruciș, apăreau ici și colo, ca niște coarne ciudate, dându-i înfățișarea cea mai bizară pe care și-o poate închipui o minte omenească.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capul acesta înfășurat și bandajat oferea o priveliște atât de discordantă cu cea la carre s-a fi așteptat hangița, încât nu fu de mirare că femeia rămăsese încremenită. Străinul nu-și mișca șervetul de la gură, ci continua să-l țin㠖 după cât își dădu seama hangița abia acum – cu mâna vârâtă într-o mănușă cafenie. O privea într-una, dindărătul lentilelor lui de nepătruns.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Necunoscutul își acoperise partea de jos a feței cu o bucată de pânză alb㠖 un șervet al lui - care-i ascundea cu totul gura și maxilarele; din această pricină, vorbea înăbușit. Pe deasupra ochelarilor albaștri, fruntea străinului era acoperită de un bandaj alb. Un alt bandaj îi învelea în întregime urechile și nu-i lăsa liberă nici o păticică din figură, afară de nasul ascuțit, de un roșu aprins, care lucea cu aceeași intensitate ca în clipa sosirii.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străinul trase cu urechea la zgomotul pașilor care se îndepărtau. Înainte de a lăsa șervetul din mână și de a-și continua dejunul, se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. Apoi luă o îmbucătură, aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam, mai luă o îmbucătură... în cele din urmă se ridică și cu șervetul în mână, merse spre fereastră și trase jaluzelele până în dreptul perdeluțelor de muselină albă, care acopereau partea de jos a geamurilor. Camera se cufundă în penumbră. Ușurat, se întoarse la masă și-și reluă prânzul.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori străinul se scula devreme și muncea fără răgaz. Alteori însă se trezea târziu, se plimba ore întregi în lung și-n lat prin odaie, frământându-se fără încetare, apoi se apuca să fumeze sau adormea în fotoliul de lângă sobă. Nu avea nici un fel de legătură cu lumea din afară. Felul lui de a se purta continua să fie inegal; comportarea lui era veșnic aceea a unui om întărâtat la culme de cineva; în vreo două rânduri îl auziră trântind, rupând, izbind sau sfărâmându-și lucrurile, în prada unor accese de furie turbată. Obiceiul de a vorbi de unul singur, cu voce joasă, punea din ce în ce mai mult stăpânire pe el.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Storul fusese coborât și odaia era cufundată în umbră. O clipă, hangiul avu în fața ochilor o priveliște tare ciudată; ceva care semăna cu un braț ciung se mișca în direcția lui, iar pe un fond alb, cam la înălțimea capului, apăreau trei pete imense, fără formă precisă. În aceeași clipă însă, o lovitură zdravănă în piept îl azvârli afară, ușa îi fu trântită în nas, iar cheia se răsuci în broască. Totul se petrecuse cu atâta iuțeală, încât omul nu avusese vreme să privească mai cu luare-aminte. Doar unduirea unor forme nedeslușite, un brânci, o izbitur㠖 atât. Acum stătea în micul coidor întunecos și-și spărgea capul să-nțeleagă ce putea să însemne arătarea aceea bizară.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colții câinelui au slobozit repede mâna înmănușată. O lovitur㠖 și câinele a sărit în lături, pentru ca o clipă mai târziu să pună stăpânire pe piciorul străinului. S-a auzit cum pârâie stofa pantalonului. În momentul acela însă, câinele a simțit șfichiueala biciului și s-a retras sub căruță, chelălăind descurajat. Totul se petrecuse cu iuțeala fulgerului. Nimeni nu scotea o vorbă limpede, toată lumea țipa. Străinul se uită iute la mănușa sfâșiată și la pantalonul rupt, făcu un gest ca și cum s-ar fi aplecat să-și examineze piciorul, se răsuci pe călcâie, urcă treptele în fugă și intră în han. Pașii săi răsunară de-a lungul coridorului, apoi pe treptele fără covor care duceau spre odaia lui.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când a revenit ca să strângă masa, hangița și-a întărit convingerea că străinul fusese rănit la gură sau desfigurat de presupusul accident; într-adevăr, dși ținea în mână o pipă aprinsă, el nu și-a îndepărtat fularul de mătase pe care și-l înfășurase în jurul bărbiei și n-a dus pipa la gură toată vremea cât a rămas ea în cameră. Și asta nu pentru c-ar fi fost distrat – doar îl văzuse ea cum se uita țintă la tutunul care ardea mocnit. Stătea într-un colț, cu spatele la fereastră. Acum, după ce mâncase pe săturate și băuse, acum, când simțea cum căldura i se împrăștie prin vine, "domnul" vorbea mai puțin repezit ca înainte. Focul, reflectându-se în sticlele ochelarilor enormi, le împrumuta o sclipire vie, roșiatică, pe care n-o avusese până atunci.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 5 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din H.G. Wells, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

H.G. Wells

Herbert George Wells
H.G. Wells
scriitor și profesor englez

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează H.G. Wells

Dacă îți plac cele spuse de H.G. Wells, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.