Iulia Dragomir

Mărturii

Îmi răsună în piept cu dangăte prelungi, hăuind,
prăvălindu-se cutremurat, succesiv.
Curtează împrejmuirile cu invitaţii la pritocitul orelor.
M-am impregnat de semne.
La fel de intens, se rostogoleşte, bulgăre, dinspre trecut înspre prezent,
culcând la genunchiul vremii resortul dezlegării de preaplin.
Sare din priporul răbdării în jungla ademenirilor pământii.
Poate c-acelaşi îngânat de vuiete s-ar auzi
din răzleţitul de săgeţi aurii.
Unde te duci?
Ce luntre fermecată-ţi ţine ochii vii?
Acelaşi clocot tulbură unduitor privirea,
rostogolindu-se prin mărturii.
Aud în piept confesiunile pe care, prin goliciunea tălpilor, le scrii

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Visam că te prindeam în mâini şi dispăreai, o boare,
să nu te văd, să nu te ştie vreo ninsoare,
să mă uimeşti, să îmi arăţi ce poţi dintr-o mişcare,
iau ca reper văzutul pentru mare.
Când în tăcere se cufundă timpul,
întorc pe faţă, dos, şi ploaia şi răgazul,
Nici nu mai ştiu cum clipoceşte iazul,
Ascult răspunsul verii, hotărârea, nimbul.
Am luat în palme ce s-a strâns în dar,
ce taine şi ce raze au umplut odaia,
şi, uite, m-am unit cu vântul, ploaia,
ud rădăcina clipelor cu viaţa la hotar.
Şi de-ai adus în cântec vechiul drum,
plimbări peste tărâmul neştiut de bal,
să mă ridici din ape ca pe un pocal,
voi fi băută-ncet, din azi în azi, de-acum...

poezie de Iulia Dragomir din Literatura de azi (7 septembrie 2022)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare universului

Măria Ta, cerbule, suflete, puiul pădurii,
bucură-te de fragi, de soare, de zmeura inimii, gurii!
Din rădăcini se ridică -n privire copacii.
În vară, se-mbujorează tuberozele, macii.
Fii binecuvântat, pământule sfânt!
Din tine cânt, din tine cresc, din tine sunt,
de tine, cu viaţa florilor, mă pătrund.
Te iubesc, cu ape, cu fiecare pom, cu iarba haiducească, pe limba tăcerii,
pe limba din adâncuri, pe limba păsărească,
m-am născut, m-ai născut la soroace, poezie curată,
de susurul izvoarelor, de dor, de bulboacele tainei curtată.
Te-ai născut, darul muzicii pe văi, pe munţi, pe coline.
Fii binecuvântat, văzduhule, te cuprind, tu respiri şi în mine! (6.08.2021)

poezie de Iulia Dragomir din revista Timpul, Artă şi comunicare, Ploieşti (6 august 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţii

Semnificaţii

Cu şapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înţelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelaţii, ca nişte extratereştri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru şi afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zăreşte coada semnificaţiilor.
Din spaţiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingăşia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieţii.

poezie de Iulia Dragomir (17 martie 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântări

Rămâi cu ce iubeşti la geamandura jindului de împărţiri neninse de uitări!
Ca şerveţelul împăturit delicat, zilele s-au repliat în tesseract.
S-au încovrigat câinii privirii de frig
ca în culcuşul amorţirii moi ce-nvăluie în apatii făptura. Brrr! Se scutură de ninsori bătătura.
Mărturisirea vremii se dădu de-a dura dinspre trecut înspre prezent. Ce curent!
Curg clipele înnoitor afront în prag de primăveri. Ce-mpotriviri?!
Între aceleaşi rotiri,
pleznesc în bulbi petalele pe ram ca sufletul unei femei îmbujorate de îmbrăţişări.
Se împletesc în binecuvântări înmănuşările din priviri.
Cunună-ţi gândul cu rebele-mpunsături cu pânza câmpului ce te primeşte deplin.
De înfloriri, orice-ai face, să nu te furi!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impulsul împărtăşirii

Se mişcă. Doamne, cum se mai mişcă,
pe partea cea mai fină, cea mai fragilă,
pe partea cea mai sensibila a urcuşului,
pe partea cea mai apropiată a căderii!
Şi trage de inima ceasurilor cu zborul în adâncuri. Vremea!
Se mişcă şi aprinde sufletul beat de azvârliri
să bea din vinul roşu al trezirii,
pe viaţă şi pe moarte la alergatul sinelui,
împurpurând obrajii de patima rotirii.
Cum lasâ dâre cu parfumul privirii!
Cum se încununează în liantul gândurilor zicându-şi:
mor şi înviez cu tine de gât, suflete!
Împreună, fie urcăm, fie coborâm unul în altul,
până la adevărul suprem. Să vedem!
Cum lucrează frâul norilor?
Cum se trăieşte în hamul acestui veac,
primind în faţa şi în spate impulsul împărtăşirii?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie

Nu ştiu de ce, din lumea toată, plină de culoare,
cel mai greu îmi e să mă predau, cu vocea tulburată,
vulcanului pistruiat de gândul la mare,
să dau glas pornirii aprinse de luciri nebune.
Când să mă arunc în cascadă, ptiu! Dintre rune,
se-nţelenesc, în aval, temperaturile, în malul stâng,
ca pe-un panou de strâns ecouri la privit.
Surâsul ţi s-a potrivit la tocul geamului ce-mbrăţişează luna?
Că e târziu, sau că-i devreme, uneori, mi-e totuna.
La mână, am aceeaşi brăţară zornăind a primăveri.
De-i ceaţă, fum, la coada urmărilor,
stau fractale sau fructate adieri,
le văd nervurile şi sculptate în scoarţe de tăceri.
De-acolo, din emoţia încarnată în paralizii,
cresc flori îndrăgostite de renaştere în ochii vii.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul planetei

Construiesc drumuri, simt sufletul planetei.
Ascult replica neauzită de forfota stelelor,
văd fulgere scuturând din rărunchi ploaia şi surâsul mărilor.
Mă spală aerul cald, latifundiar, în care se înalţă ruga inspiraţiei.
Cu celebrex, s-au însănătoşit încheieturile cosmosului.
Ţine-mă strâns la pieptul credinţei în raze!
După evaluările curente ale mirajului,
am etalat legenda inimii pe pânza pictată cu soare.
Am vizualizat eticheta privirii prinsă cu o scamă de clipele fugare,
am scotocit dincolo de juliturile alunecării pe panta înroşită de arderi.
Am rotit pasul vioi dinspre scoarţa pământului înspre văzduhul curat,
frânghie de prins degetul lui Dumnezeu la sărutat.
Simt sufletul planetei. Construiesc drumuri.

poezie de Iulia Dragomir (15 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Cine eşti tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul şi trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abţipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid şi respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip şi fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuşi închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulceşti apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declaraţiile răspicate ale universului,
ca peştii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung paşii. Există înaltul în care ţâşnesc privirile viorii.
Cine eşti tu, fiinţă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria naturaleţii

Sprijinind pereţii zilei cu dezbrăcarea de distanţe, fotografiam ecoul.
Ce captură de viu şi de taină!
Am întors capul dinspre odinioară înspre prezentul clipelor.
Însetată de icoane, am sorbit aerul cald, fierbinte al casei.
Mă racordam euforic la rodia gândurilor.
Beam din vinul carmin al sufletului ca din fântâna
în care se strămută galeş veacurile.
Şi parcă ţineam în palme soarele şi luna,
aşa cum îşi leagănă doica puiul flămând de laptele vieţii.
Ora trimitea săgeţi şi cu o simplă privire lipită de străfunduri.
Îmbătată de dorul eternităţii,
citeam în ochii ei aprinşi, lumânăratici:
,, Ascultă glasul fără de glas!
Circulă pe partea carosabilă a memoriei! Circulă pe viteza serafimilor!
Din tine îşi beau bucuria şi aleanul.
Transportă lumina.
Sculptăm împreună istoria naturaleţii.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!