Lista completă, pagina 33
Bine ai venit!
Bună seara, glas de liră
Ce mă-ncânți și mă descânți!
Din a nopții feerie
Numai tu mă mai încânți!
Tu îmi ești acum colinda,
Darul inimii râvnit!
În parfum de levănțică
Și de mirt, eu te-am primit!
Ți-ntind galbena gutuie,
Te alint cu busuioc,
Dulce dar și amăruie
Să-mi fii viață în noroc!
Mă-nsoțești, mă iei de mână
Și îmi aperi al meu pas
Când, cu dulcea ta cântare,
Dar de suflet, mi-ai rămas!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ioana Voicilă Dobre despre viață, despre suflet, despre seară, despre noapte, despre inimă sau despre cadouri
Floare de cais
Într-o zi din misteriosul mai
Am simțit că, tu nu mai erai -
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais -...
Și am plâns zadarnic, lipsa ta, -
Zbucium cum n-am mai avut nicicând -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ...
Poate altă dată, în alt timp
Iarăși voi primi iubire, al tău nimb!
Știu că nu ai fost deloc un vis
Și mi-e dor să mai fiu floare de cais!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre flori, despre visare, despre timp, despre plâns, despre iubire, despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O clipă de singurătate
În liniștea supremă, a câmpiei,
Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând!
Erai acolo, în culmea bucuriei.
Priveai în bob, pâinea crescând.
Ne vrem atât de singuri câteodată
Că, în păduri ne fuge, gândul revanșard.
Dar când dispare, parcă, lumea toată,
Rămân doar fricile care ne ard.
Și iar și iar, luând-o de la capăt,
Pe-o ață, zilele înșiruim,
Clătind lumina, în izvorul proaspăt,
O nouă, față, lumii, dăruim.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre lumină, despre zile, despre singurătate, despre păduri, despre gânduri sau despre frică
Aripi în lumină
Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat și mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat prin nopți și aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Și te-am găsit, iubirea, legănând!
Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Și te-am găsit, ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre stele
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul - neant -...
Neant, viața toată!
Sângele-i roșu
Cum roșie-i zarea,
Albastru răsare uneori, cerul,
Gândul mai cheamă la el
depărtarea...
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a îmbrăcat,
Embrioni verzi
mai germinează pământul,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre verde, despre uitare sau despre tristețe
Trandafirii înfloriți în toamnă
În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit.
E-o vreme solemnă, e toamna iubirii
Dar le zâmbește-un soare-obosit...
Și vor veni brume să mi-i pălească,
Vor arde geruri în inima lor
Iar fulgii albi vor veni să-i gătească
La nunta de-argint a dorului-dor.
În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit
În iarna ce vine, o doină a firii
Doini-va trist, sufletu-mi înflorit...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre toamnă, despre trandafiri sau despre iarnă
Toamnă gri
Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.
Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!
Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre superlative sau despre ploaie
Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre zbor, despre zâmbet, despre păr, despre ochi sau despre bucurie
Timpul meu
Timpul meu mustește înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roșii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoșii.
Timpul meu aleargă iute ca și vântul
- să-mi aducă vești despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul și visul din flori.
Uneori - la masă - el mai poposește,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubește
Preamărindu-I fapta într-o poezie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre viitor, despre vânt, despre primăvară sau despre poezie
Puterea cuvântului scris
Pe când, pe tăbliță scriam,
Scrijelind cu-n condei ascuțit
Mirată îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.
Bătrâna ce mi-a pus în mâini,
Tăblița cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Și cel mai cuminte îndemn.
Și, parcă-mi dădea o icoană,
Un odor al său mult iubit.
Mi-a rămas în suflet, o mamă
Ce-o plânge azi, gândul cernit.
N-a prins să vadă-n-sfârșit,
Din mâna ce-odată-a condus
Pe-o mică tăbliță de scris:
Omagiul, din suflet adus!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ioana Voicilă Dobre despre mâini sau despre prezent
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioana Voicilă Dobre, adresa este: